ICCJ. Decizia nr. 3883/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3883/2010
Dosar nr. 10577/1/2008
Şedinţa publică de la 28 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 decembrie 2009, C.I. a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, împotriva hotărârii nr. 981 din 02 octombrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie începând cu data de 30 noiembrie 2006, dată la care a fost desemnat prin Ordinul nr. 73/2006 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, să asigure participarea la judecarea cauzelor în care Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a sesizat instanţele de judecată.
În motivarea recursului formulat, recurentul C.I. a susţinut în esenţă că prin hotărârea atacată se creează o discriminare în raport cu ceilalţi procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, având în vedere caracterul similar al activităţii desfăşurate şi gradul de complexitate ridicat al cauzelor instrumentate cauze care intrau în competenţa structurii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Recurentul a mai invocat în susţinerea recursului formulat, practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului formulat, susţinând în esenţă că recursul nu îndeplineşte condiţiile legale pentru recunoaşterea gradului profesional superior, întrucât nu a parcurs etapele prevăzute de lege în vederea promovării.
Analizând actele dosarului, susţinerile părţilor precum şi dispoziţiile legale incidente în materie, prin prisma motivelor de recurs în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Soluţia pronunţată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la cererea recurentului de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este corectă.
Potrivit dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 303/2004, republicată, promovarea procurorilor se face numai prin concurs, organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante la parchete, inclusiv la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu respectarea condiţiilor legale de vechime, calificativ şi lipsa sancţiunilor disciplinare.
În speţă, recurentul nu a susţinut concurs sau examen în condiţiile prevăzute de art. 43-47 din Legea nr. 303/2004, republicată, pentru dobândirea gradului profesional corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar legiuitorul nu a reglementat instituţia recunoaşterii automate a unui grad profesional, corespunzător instanţei superioare, în situaţia în care un magistrat îndeplineşte condiţia de vechime, precum şi celelalte criterii prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte celelalte critici formulate de către Înalta Curte, în recursurile promovate de procurorii din cadrul structurilor specializate Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, nu pot fi reţinute, întrucât procedura de numire a acestora este una specială, derogatorie de la procedura de drept comun stabilită prin art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, procedura astfel instituită, înscriindu-se în cadrul regulilor pe care legiuitorul este în drept să le prevadă pentru promovarea magistraţilor în anumite funcţii.
Nu pot fi reţinute, întrucât sunt nefondate, nici criticile recurentului cu privire la crearea unei discriminări între magistraţi, întrucât principiul egalităţii sau nediscriminări presupune că persoanele se găsesc într-o situaţie identică, având dreptul la un tratament identic, ceea ce nu se regăseşte în cazul recurentului - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi procurorii din cadrul Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Astfel, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 şi 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul C.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.I. şi continuat de C.I.S., C.A. şi C.I.F. împotriva hotărârii nr. 981 din 02 octombrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3824/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3887/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
