ICCJ. Decizia nr. 3887/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3887/2010
Dosar nr. 4211/2/2009
Şedinţa publică de la 28 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul E.E. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 2, compus din teren în suprafaţă de 1.495,34 m.p., şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin dispoziţia nr. 8129 din 25 mai 2007, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, s-a constatat imposibilitatea restituirii în natură a imobilului sus-menţionat şi s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, că prin adresa din data de 05 iunie 2007, transmisă Primăriei Municipiului Bucureşti, a declarat pe proprie răspundere că nu înţelege să conteste dispoziţia nr. 8129 din 25 mai 2007 şi că solicită urgentarea comunicării dispoziţiei către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A mai arătat că, deşi a informat prin adresa din 07 ianuarie 2008, că cererea de soluţionare cu celeritate a dosarului a fost admisă (în considerarea vârstei înaintate), nici până la formularea acţiunii autoritatea pârâtă nu a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4181 din 26 noiembrie 2009, a respins excepţia lipsei de obiect a cererii invocată de pârâtă, şi a admis acţiunea formulată de reclamant, obligând pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 2.
Totodată, a obligat pârâta la plata sumei de 2.400 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut cu privire la excepţia lipsei de obiect că este neîntemeiată, întrucât aceasta are ca obiect obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, iar până la data soluţionării cauzei această decizie nu a fost emisă.
Pe fond, a reţinut că acţiunea reclamantului este întemeiată, întrucât pârâta nu a finalizat procedura administrativă de emitere a titlului de despăgubire, nefiind respectat termenul rezonabil prevăzut de art. 6 parag. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în speţă nu este vorba de refuzul nejustificat de soluţionare a dosarului reclamantului, întrucât acesta a parcurs procedura administrativă impusă de lege (Titlul VII din Legea nr. 247/2005). Astfel, susţine recurenta, la termenul de judecată din 26 noiembrie 2009, a învederat instanţei că pârâta a aprobat raportul de evaluare efectuat în dosarul de despăgubire al reclamantului, fapt ce echivalează cu emiterea titlului de despăgubire solicitat de către reclamant.
S-a mai susţinut de către recurentă şi faptul că în mod greşit instanţa de fond a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, deoarece pârâta nu a căzut în pretenţii, neputându-se reţine o culpă a sa în soluţionarea Dosarului nr. 3627/CC.
Recursul este fondat.
Mai înainte însă de a trece la analiza motivelor de casare, urmează să se constate că la termenul de astăzi, stabilit în vederea soluţionării recursului, intimatul-reclamant E.E. a depus o declaraţie notarială, prin care arată că renunţă la judecata cererii de chemare în judecată, formulată în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ce formează obiectul Dosarului nr. 4211/2/2009, în temeiul art. 246 C. proc. civ.
Potrivit art. 246 alin. (2) C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.
Cum prin cererea scrisă depusă la dosarul de recurs reclamantul E.E. a declarat că renunţă la judecata cererii de chemare în judecată, ce face obiectul Dosarului nr. 4211/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ., va lua act de cererea reclamantului de renunţare la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 4181 din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că ia act de renunţarea la judecata cererii conform art. 246 C. proc. civ., formulată de intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3883/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3888/2010. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
