ICCJ. Decizia nr. 3922/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3922/2010
Dosar nr. 5629.1/30/200.
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC M.C. SRL a formulat recurs împotriva încheierii din 30 martie 2010 şi a sentinţei civile nr. 635/C din 15 aprilie 2010 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 5629/1/30/2009, în contradictoriu cu pârâţii – intimaţi Consiliul Judeţean Timiş, D.G.A.S.P.C. şi SC P. SA Hunedoara, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
În şedinţa de judecată de la termenul din 22 iulie 2010, recurenta a invocat excepţia de necompetenţă funcţională a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara, faţă de prevederile art. 28716 şi art. 286 alin. (1)1 din OUG nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 76/2010 şi a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28716 şi art. 286 alin. (1)1 din OUG nr. 34/2006.
În motivarea cererii, recurenta arată că a solicitat şi nulitatea contractului de achiziţii, dispoziţiile art. 28716 şi art. 286 alin. (1)1 din OUG nr. 34/2006 impun trimiterea cauzei la Secţia comercială a Curţii de Apel Timişoara.
Recurenta mai invocă, în baza art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 republicată, înainte de soluţionarea excepţiei de necompetenţă funcţională, neconstituţionalitatea art. 28716 şi art. 286 alin. (1)1 din OUG nr. 34/2006, solicitând instanţei sesizarea conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Curţii Constituţionale cu judecarea acestei excepţii.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 22 iulie 2010 a dispus respingerea excepţiei de necompetenţă a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara în soluţionarea recursurilor formulate de SC M.C. SRL.
De asemenea, a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 28716 şi art. 286 alin. (1)1 din OUG nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 76/2010. Încheierea s-a pronunţat cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare asupra soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa, analizând cu prioritate dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. a reţinut, raportat la dispoziţiile exprese ale art. II din OUG nr. 76/2010, că în speţa de faţă nu sunt incidente prevederile acestui act normativ, şi anume art. 28716 şi art. 286 alin. (1)1 din OUG nr. 34/2006, astfel că în litigiu competenţa de soluţionare aparţine Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel că va respinge excepţia de necompetenţă a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Referitor la sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28716 şi art. 286 alin. (1)1 din OUG nr. 34/2006, Curtea constată că aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză.
Examinând admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, în raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta SC M.C. SRL.
Recurenta a susţinut că în mod netemeinic şi nelegal a fost respinsă sesizarea Curţii Constituţionale cu judecarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată, întrucât această excepţie este admisibilă, în contextul în care potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţa în faţa căreia s-a ridicat o asemenea excepţie este obligată numai să cerceteze dacă s-a mai invocat o asemenea excepţie şi dacă este admisibilă sau nu.
Prin cererea completatoare la motivele de recurs recurenta a susţinut că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este admisibilă potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 întrucât:
- excepţia invocată priveşte o lege, ordonanţă sau o dispoziţie dintr-un act în vigoare, în speţă, art. 28716 şi art. 286 alin. (1)1 din OUG nr. 34/2006;
- dispoziţia respectivă nu a fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
- excepţia invocată are legătură cu soluţionarea cauzei, respectiv reprezintă temeiul de drept al acţiunii.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit art. 29 alin. (1) – Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
La alin. (5) al acestui articol se prevede că „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată cu recurs la instanţa imediat superioară…".
În cauză, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 28716 şi art. 286 alin. (1)1 din OUG nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 76/2010, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 22 iulie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate şi anume legătura cu fondul cauzei, pentru următoarele motive:
Dispoziţiile contestate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv art. 28716 şi art. 286 alin. (1)1 din OUG nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 76/2010, nu au legătură cu soluţionarea recursului înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, deoarece fondul cauzei soluţionat la 30 martie 2010 este anterior intrării în vigoare a OUG nr. 76/2010.
Pe cale de consecinţă, în mod corect s-a constatat de către Curtea de Apel Timişoara că nu există o legătură între soluţionarea recursului şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28716 şi art. 286 alin. (1)1 din OUG nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 76/2010.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, recursul nefiind fondat urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.C. SRL împotriva încheierii de şedinţă din 22 iulie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3906/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3935/2010. Contencios → |
|---|
