ICCJ. Decizia nr. 3966/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3966/2010
Dosar nr. 1491/35/2009
Şedinţa publică de la 29 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 decembrie 2009, reclamanta B.L.V. a solicitat ca în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 3364/C din 15 decembrie 2009 emis de pârâtul Ministerul Justiţiei .
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin ordinul emis de pârât s-a dispus încetarea calităţii sale de notar public, în temeiul art. 23 alin. (1) lit. f) şi g), coroborat cu art. 16 lit. d) din Legea nr. 36/1995, ca urmare a faptului că a fost condamnată definitiv la 2 ani închisoare cu suspendarea executării, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la şantaj, prevăzută de art. 194 C. pen.
Reclamanta a învederat că executarea acestui ordin până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în acţiunea în anulare poate produce pagube însemnate, prin imposibilitatea exercitării profesiei şi, implicit, privarea de mijloacele de existenţă necesare.
Cu privire la existenţa unui caz bine justificat, reclamanta a arătat că ordinul emis de pârât este nelegal, atât din punct de vedere formal, pentru că nu a fost motivat, cât şi sub aspectul condiţiilor legale de fond, care nu au fost îndeplinite, deoarece nu erau întrunite cerinţele prevăzute de art. 23 lit. g) raportat la art. 16 lit. d) din Legea nr. 36/1995.
Prin sentinţa nr. 46/CA din 03 februarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantei şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 3364/C/15 decembrie 2009 emis de Ministrul Justiţiei, până la pronunţarea instanţei de fond.
Instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin existenţa unor cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Condiţia cazului bine justificat a fost considerată ca fiind îndeplinită prin motivele de nelegalitate a ordinului invocat de către reclamantă cu privire la forma şi fondul acestuia, respectiv nemotivarea actului şi neîndeplinirea condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 23 lit. f) şi g) din Legea nr. 36/1995, care au constituit temeiul de drept al măsurii dispuse.
Sub aspectul îndeplinirii condiţiei privind riscul producerii unei pagube iminente, instanţa de fond a constatat că, prin executarea ordinului atacat, există pericolul producerii unui prejudiciu material, ca urmare a imposibilităţii reclamantei de a-şi exercita profesia şi de a-şi asigura mijloacele de trai necesare ei şi familiei sale, iar acest prejudiciu ar fi imposibil de recuperat ca urmare a unei eventuale anulări a ordinului, datorită faptului că profesia de notar public este o profesie liberală.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând ca în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamantă.
Recurentul a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, deoarece nu s-a avut în vedere că ordinul contestat a fost motivat corespunzător, iar situaţia intimatei-reclamante se încadrează în ipotezele reglementate de textele legale care au constituit temeiul de drept al măsurii adoptate, astfel că nu se poate reţine existenţa unor dubii sau a unei aparenţe de nelegalitate a actului.
Recurentul a arătat că săvârşirea unei infracţiuni de şantaj, faptă îndreptată împotriva libertăţii persoanei de a dispune fără constrângere de voinţa sa, aduce atingere prestigiului profesiei de notar public, chiar dacă nu are legătură cu serviciul, întrucât este în contradicţie cu scopul activităţii notariale, care presupune exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor persoanelor în mod liber, în conformitate cu legea.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Cererea de suspendare a executării ordinului nr. 3364/C din 15 decembrie 2009 formulată de intimata-reclamantă a fost admisă prin aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, până la pronunţarea instanţei de fond, se poate dispune suspendarea executării actului administrativ în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Recurentul a criticat neîntemeiat concluzia instanţei de fond privind îndeplinirea condiţiei referitoare la existenţa unor cazuri bine justificate faţă de motivele de nelegalitate invocate de intimata-reclamantă în cererile de revocare şi de anulare a actului dedus judecăţii.
În raport de circumstanţele concrete ale pricinii, instanţa de fond a constatat corect existenţa unor cazuri bine justificate, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Celelalte apărări invocate în recurs cu privire la legalitatea ordinului contestat, la natura faptei penale pentru care a fost condamnată definitiv intimata şi consecinţele acesteia asupra profesiei exercitate nu pot fi examinate în procedura judiciară reglementată pentru judecarea cererii de suspendare a executării.
Asemenea apărări se referă la fondul cauzei, asupra căruia este competentă să se pronunţe numai instanţa sesizată cu acţiunea pentru anularea actului administrativ.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 46/CA din 03 februarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3948/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3989/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
