ICCJ. Decizia nr. 4127/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4127/2010
Dosar nr.1494/35/2010
Şedinţa de la 6 octombrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27 octombrie 2009 la Judecătoria Satu Mare creditoarea Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj a solicitat ca în contradictoriu cu debitoarea SC T. SRL Satu Mare, să se dispună emiterea unei ordonanţe care să cuprindă somaţia de plată şi prin care să se dispună obligarea debitoarei la plata următoarelor sume:
- echivalentul în RON a sumei de 375 euro, plătibil la cursul de schimb al zilei comunicat de BNR, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului, conform art. 6 alin. (1) şi (2) din OG nr. 15/2002, cu titlul de debit reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, rămase restante;
- echivalentul în RON a sumei de 563,06 euro, plătibil la cursul de schimb al BNR, valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenţei ratei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 6 noiembrie 2009 inclusiv, pentru neplata debitului la termenele şi în cuantumul stabilit conform contractului şi în continuare, până la achitarea integrală a debitului;
- cheltuielile de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că societatea debitoare nu a achitat decât prima rată din Contractul nr. 2574 din 14 august 2006, având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculul cu număr de înmatriculare X, ceea ce a şi determinat rezilierea de drept a contractului intervenit între părţi. Creditoarea a mai arătat că, pentru neachitarea la termen a sumelor reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, beneficiarul datorează majorări de întârziere calculate prin aplicarea cotei de 0,15% pe zi de întârziere asupra taxei totale datorate, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din contract.
Prin Sentinţa civilă nr. 6186 din 17 noiembrie 2009, Judecătoria Satu Mare a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, cu motivarea că instanţa de contencios administrativ este competentă să judece litigiul, întrucât compania creditoare este persoană juridică de drept privat asimilată autorităţilor publice centrale, conform dispoziţiilor art. 1 din OUG nr. 84/2003, astfel cum a fost modificată şi completată prin art. I din Legea nr. 47/2004.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Sentinţa nr. 82/CA din 24 februarie 2010, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, a constatat conflict negativ de competenţă şi pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Oradea a reţinut că sunt incidente normele de competenţă materială prevăzute de art. 1 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ., întrucât Contractul nr. 2574 din 14 august 2006 încheiat între părţi pentru eliberarea rovinietei în vederea utilizării reţelei de drumuri naţionale are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică şi o societate comercială, prin care autoritatea percepe societăţii comerciale o taxă de utilizare a reţelei de drumuri naţionale.
Sesizată în soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, pentru următoarele considerente:
Contractul nr. 2574 din 14 august 2006 încheiat între părţi are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale şi nu reprezintă un contract administrativ, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca fiind un contract pentru punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice sau achiziţii publice.
Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică şi o societate comercială, prin care autoritatea percepe societăţii comerciale o taxă de utilizare a reţelei de drumuri naţionale.
În consecinţă, cererea de ordonanţă de plată formulată de o direcţie regională a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA împotriva unei societăţi comerciale, debitoare în baza unui contract, prin care compania se obligă să elibereze rovinietele pentru autovehicule în schimbul preţului plătit de societate, este de competenţa instanţei de drept comun, iar nu de competenţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru motivele care au fost expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a prezentului litigiu în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj şi pârâta SC T. SRL în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2010.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4148/2010. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 4126/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
