ICCJ. Decizia nr. 4211/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4211/2010
Dosar nr. 694/45/2009
Şedinţa publică din 8 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 12/CA din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi a fost respinsă excepţia de inadmisibilitate a acţiunii şi a fost admisă în parte acţiunea reclamantei A.M. în contradictoriu cu Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, în sensul că a fost anulat Ordinul nr. 429 din 23 aprilie 2009 emis de pârât şi a fost obligată pârâta să o repună în funcţia de director executiv adjunct-Direcţia Stabiliri şi Plăţi Prestaţii a Casei Judeţene de Pensii Iaşi, să-i plătescă sumele de bani rezultate din diferenţa de venituri.
Instanţa a respins excepţia de nelegalitate a art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi cererea de reparare a pagubelor morale.
De asemenea, instanţa a luat act de renunţarea reclamantei la judecata cu pârâta D.D.P. şi la excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 37/2009.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa investită cu soluţionarea acţiunii introductive a reţinut că reclamanta a deţinut funcţia publică de conducere de director executiv adjunct- Direcţia Stabiliri şi Plăţi Prestaţii a Casei Judeţene de Pensii Iaşi, iar prin ordinul emis de pârâtă în aplicarea art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009 raportul său de serviciu a încetat, acordându-i-se un preaviz de 30 de zile calendaristice.
Instanţa a analizat excepţiile invocate în cauză, respectiv excepţia de inadmisibilitate a acţiunii introductive pentru lipsa plângerii prealabile, excepţia de prematuritate a acţiunii, întrucât contestatoarea nu s-a adresat instituţiei pârâte pentru revocarea actului contestat, excepţia lipsei de obiect în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor OUG nr. 37/2009, deoarece ordonanţa în discuţie a fost abrogată prin OUG nr. 105/2009 şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui Casei Naţională de Pensii, excepţii pe care instanţa le-a respins ca nefondate.
În motivarea acestei soluţii pe excepţiile invocate, instanţa de fond a reţinut că actul atacat de reclamantă este unul emis în aplicarea dispoziţiilor imperative ale OUG nr. 37/2009 şi nu poate fi revocat unilateral de instituţia emitentă, în condiţiile în care la baza sa nu au stat şi alte considerente de fapt şi de drept, de natură a fi cenzurate şi asupra cărora să se poată reveni.
Pe fondul acţiunii introductive, instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 publicată în M. Of. nr. 758/6.11.2009, Curtea Constituţională a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 este neconstituţională, reţinând că prin acest act normativ a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, precum şi faptul că prin acest act normativ Guvernul a intervenit într-un domeniu unde nu avea competenţa materială, afectând grav statutul unor funcţionari publici ce deţineau funcţii de conducere.
Instanţa de fond a constatat că ordinul atacat este în contradicţie cu dispoziţiile art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, iar opţiunea reclamantei de a ocupa, în condiţiile desfiinţării abuzive a funcţiei sale, un alt post în cadrul instituţiei nu poate echivala cu o achiesare benevolă la măsurile luate împotriva sa şi nu-i afectează dreptul de a ataca în instanţă actul administrativ care i-a produs o vătămare, instanţa reţinând că acţiunea reclamantei nu este inadmisibilă din acest punct de vedere.
Cu privire la cererea privind excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanţa a constatat că această excepţie nu a fost motivată şi nici nu a mai fost susţinută, motiv pentru care a dispus în consecinţă.
Cu privire la daunele morale solicitate, instanţa a reţinut că reclamanta nu a precizat în ce constă prejudiciul moral suferit şi nici cuantumul orientativ al acestui prejudiciu, astfel încât a dispus respingerea şi a acestui capăt de cerere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Pensii, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Recurenta a arătat faptul că instanţa de fond nu a ţinut seama de excepţiile invocate în cauză şi a reiterat excepţia de prematuritate a cererii de chemare în judecată şi excepţia de inadmisibilitate a acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 554/2004, întrucât intimata-reclamantă nu s-a adresat autorităţii recurente, mai înainte de a se adresa instanţei de judecată, cu cererea de anulare a ordinului contestat.
Pe fondul cererii introductive, recurenta a arătat că modificarea raportului de serviciu al reclamantei s-a realizat în temeiul OUG nr. 37/2009 , iar faptul că în prezent OUG nr. 137/2009 a fost abrogată prin OUG nr. 105/2009 şi declarată neconstituţională, nu are nici o relevanţă, întrucât la momentul modificării raportului de serviciu al reclamantei, au fost respectate dispoziţiile ce erau în vigoare la data emiterii ordinului atacat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul şi va modifica hotărârea instanţei de fond în sensul că va admite excepţia de inadmisibilitate invocată în cauză şi, în consecinţă, va respinge acţiunea reclamantei ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează.
Criticile formulate de recurentă cu privire la prematuritatea cererii reclamantei, precum şi cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile urmează a fi primite de instanţa de control judiciar întrucât aceste critici sunt fondate.
Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 şi art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanţii la procesul civil, atât de părţile implicate, cât şi de instanţa de judecată şi anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiţie pentru exercitarea dreptului la acţiune şi termenul de introducere a acţiunii la instanţa de contencios administrativ competentă
Astfel, conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Procedând la verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că la data de 23 octombrie 2009 intimata-reclamantă s-a adresat instanţei de contencios administrativ, considerându-se vătămată într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ.
A considerat reclamanta, iar instanţa de fond şi-a însuşit motivarea expusă, că dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, aplicabile cauzei, prevăd posibilitatea introducerii cererii direct la instanţă fără o procedură prealabilă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va modifica hotărârea atacată întrucât a constatat faptul că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii, în sensul că a considerat a nu fi necesară procedura prealabilă, în condiţiile în care dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres această procedură, excepţia de la această procedură fiind prevăzută în alin. (5) din textul invocat, respectiv în cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a funcţionarilor publici sau al celor care privesc cererile celor vătămaţi prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) şi la art. 4, situaţie în care nu se afla reclamanta.
Raportându-se la dispoziţiile legale în vigoare la data introducerii acţiunii, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte a constatat faptul că reclamanta nu s-a adresat cu o plângere prealabilă autorităţii emitente a actului contestat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, procedură prevăzută de dispoziţiile art. 7 din actul normativ arătat, motiv pentru care cererea reclamantei va fi respinsă ca inadmisibilă.
În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că lipsa parcurgerii procedurii prealabile, contrar celor reţinute de instanţa de fond, este o cauză de inadmisibilitate a acţiunii.
De asemenea, constatându-se nelegalitatea hotărârii judecătoreşti atacate pe acest aspect, ce are caracter peremptoriu, examinarea motivelor de recurs ce vizează fondul pricinii nu mai este necesară.
Prin urmare, constatându-se că motivul de recurs privind excepţia lipsei procedurii prealabile este fondat, în temeiul art. 312 din C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de asigurări sociale împotriva sentinţei nr. 12/CA din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei A.M. ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4213/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4208/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
