ICCJ. Decizia nr. 4437/2010. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4437/2010
Dosar nr. 4978/2/2009
Şedinţa publică din 20 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 iunie 2009, reclamanta SC O.T. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 556 din 12 mai 2009 emisă de pârâtul C.N.A., iar în subsidiar, reducerea cuantumului amenzii la minimul special prevăzut de lege.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia contestată i-a fost aplicată o amendă contravenţională în cuantum de 15.000 RON pentru pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 şi art. 83 din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
Reclamanta a susţinut că nu a săvârşit contravenţia constatată de pârât, întrucât previziunile prezentate în cadrul emisiunii au fost rezultatul clarviziunii invitatului şi s-a avut în vedere prezentarea unor aspecte ştiinţifice, legate de ciclicitatea seismică, diferite calcule matematice, preluate din punctele de vedere exprimate public de autorităţile administraţiei publice astfel că scopul prezentării a fost avertizarea populaţiei şi a instituţiilor abilitate în vederea promovării de măsuri concrete pentru prevenirea şi diminuarea efectelor unui cutremur.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a pronunţat sentinţa civilă nr. 4.444 din 15 decembrie 2009, prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a constatat că reclamanta a încălcat dispoziţiile art. 83 din Codul audiovizualului referitoare la informarea corectă a populaţiei, conform cărora în cazul iminenţei producerii unor dezastre, pentru diminuarea efectelor sociale, economice şi ecologice ale acestora, radiodifuzorii au obligaţia să confrunte informaţiile primite din surse proprii sau de la colaboratori ocazionali cu informaţiile deţinute de autorităţile competente, înainte de a transmite ştiri şi puncte de vedere care pot genera panică în rândul populaţiei, iar dacă versiunile primite diferă, se va transmite în mod obligatoriu şi informaţia provenită de la sursa autorizată legal, cu menţionarea acesteia.
În privinţa emisiunii din data de 7 mai 2009, s-a reţinut că informaţiile prezentate de realizator au fost preluate de pe site-ul Institutului Român de Seismologie Aplicată, care este o asociaţie particulară non –profit şi nu au fost confruntate cu cele deţinute de autorităţile competente, respectiv cele deţinute de Institutul Naţional de Fizică a Pământului, astfel cum prevăd dispoziţiile legale susmenţionate.
Apărarea că informaţiile au fost preluate din punctele de vedere public exprimate ale autorităţilor a fost respinsă, cu motivarea că, nu s-a precizat dacă sursa informaţiilor şi punctelor de vedere exprimate a fost legal autorizată.
De asemenea, a fost respinsă apărarea că punctul de vedere al autorităţilor a fost publicat în M. Of. al României nr. 426/6.06.2008, respectiv în HG nr. 548/2008, care are în vedere planul de acţiune pe care ar trebui să-l aibă autorităţile române în caz de calamitate, deoarece acest act normativ cuprinde strategia naţională de comunicare şi informare publică pentru situaţii de urgenţă şi defineşte evenimentele care reprezintă calamităţi naturale, fără a indica o anumită dată de producere a lor.
Cererea de reducere a cuantumului amenzii la minimul special de 2.500 RON a fost respinsă ca neîntemeiată, avându-se în vedere că reclamanta a mai fost sancţionată pentru încălcarea prevederilor legale referitoare la informarea corectă a publicului şi în consecinţă, criteriile orientative prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 au fost corect aplicate în raport de gravitatea faptei şi efectele acesteia asupra telespectatorilor.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta şi a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii şi anulării deciziei nr. 556 din 15 decembrie 2009 a C.N.A.
În primul motiv de recurs a fost criticată concluzia instanţei de fond privind neîndeplinirea obligaţiei de confruntare a informaţiilor prezentate cu cele deţinute de autorităţile competente, arătându-se că Institutul Român de Seismologie Aplicată este o autoritate în domeniu, fiind atestată de Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Pământului. De asemenea, s-a arătat că refuzul repetat şi nejustificat al acestuia din urmă de a prezenta un punct de vedere oficial nu poate fi reţinut pentru sancţionarea reclamantei.
Prin cel de al doilea motiv de recurs s-a susţinut că instanţa de fond nu a exercitat rol activ în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., deoarece în situaţia existenţei unor dubii cu privire la legalitatea autorizării surselor informaţiilor şi a punctelor de vedere, trebuia să solicite părţii să probeze legalitatea surselor sau să completeze probatoriul.
Cel de-al treilea motiv de recurs a fost formulat cu privire la concluzia instanţei de fond că în cuprinsul emisiunii din data de 7 mai 2009 s-a afirmat ziua producerii unui cutremur devastator şi sub acest aspect, s-a arătat că nu a existat fapta respectivă, reţinută cu totul eronat ca temei pentru aplicarea sancţiunii contravenţionale.
În ultimul motiv de recurs a fost criticată soluţia de respingere a cererii de diminuare a amenzii aplicate, cu motivarea că, în lipsa unor elemente concrete care să dovedească gravitatea deosebită a faptelor, instanţa de fond a apreciat eronat că nu se impune diminuarea cuantumului amenzii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat întemeiat legalitatea deciziei nr. 556 din 12 mai 2009 emisă de C.N.A. pentru sancţionarea contravenţională a societăţii recurente, ca urmare a încălcării prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 şi ale art. 83 din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual prin emisiunea din data de 7 mai 2009 referitoare la iminenţa producerii unui cutremur.
Informaţiile oferite publicului, prin afişarea pe ecran a titlului privind instituirea codului portocaliu în România au fost de natură a dezinforma publicul telespectator, în condiţiile în care informaţia nu provenea de la organele abilitate ale statului, iar recurenta – reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia de a confrunta informaţiile provenite din surse proprii sau de la colaboratori ocazionali cu cele deţinute de autorităţile competente, respectiv de Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Fizica Pământului.
Susţinerea recurentei că informaţiile furnizate proveneau de la Institutul Român de Seismologie Aplicată, recunoscută a fi o autoritate în domeniu nu este relevantă sub aspectul răspunderii contravenţionale, întrucât această asociaţie privată non profit, indiferent de obiectul de activitate şi de calitatea cercetărilor efectuate, nu are calitatea legal recunoscută de autoritate competentă, fiind din acest motiv atestată la rândul său de către autoritatea abilitată în acest sens şi anume, Institutul Naţional de Fizică a Pământului.
În consecinţă, atestarea nr. 982/2001 eliberată Institutului Român de Seismologie Aplicată eliberată de Institutul Naţional de Fizică a Pământului nu exonera recurenta de obligaţia legală de a confrunta informaţiile furnizate cu cele deţinute de autorităţile competente şi nici de răspunderea contravenţională stabilită pentru neîndeplinirea acestei obligaţii.
De asemenea, nu poate constitui temei de exonerare de răspundere contravenţională situaţia de fapt expusă privind refuzul repetat al Institutului Naţional de Fizică a Pământului de a prezenta un punct de vedere oficial, cu atât mai mult cu cât nu au fost dovedite susţinerile formulate în acest sens.
Recurenta a criticat neîntemeiat şi încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., deoarece nu se impunea exercitarea rolului activ al judecătorului în condiţiile în care nu s-a contestat fapta care constituie contravenţie şi anume, neîndeplinirea obligaţiei de confruntare a informaţiilor prezentate cu cele deţinute de autorităţile competente, astfel încât publicul telespectator să poată lua decizii în deplină cunoştinţă de cauză.
Din acest motiv, se reţine că recurenta a considerat neîntemeiat că instanţa de fond trebuia să exercite rol activ pentru lămurirea dubiilor privind legalitatea autorizării surselor informaţiilor, fără a observa că, obligaţia sa de confruntare a informaţiilor subzistă în condiţiile în care sursa informaţiilor prezentate nu are calitatea de autoritate competentă în domeniu, fiind dimpotrivă supusă autorizării de către această autoritate.
Apărările formulate în dezvoltarea celui de-al treilea motiv de recurs se dovedesc a fi de asemenea nefondate faţă de conţinutul emisiunii din data de 7 mai 2009, în care au fost furnizate informaţii privind iminenţa producerii unui cutremur la data respectivă, completate cu cele referitoare la instituirea codului portocaliu în România. Aceste apărări sunt infirmate chiar de afişarea pe ecran în timpul emisiunii a titlului „A sosit data fatidică de 7 mai! Afară e lună plină! Urmează marele cutremur?”.
Ultima critică formulată în recurs urmează să fie respinsă, constatându-se că sancţiunea contravenţională aplicată recurentei a fost corect individualizată în raport de gravitatea faptei săvârşite şi de efectele acesteia asupra publicului telespectator.
Cuantumul amenzii aplicate a fost stabilit cu respectarea criteriilor de individualizare a sancţiunii, prevăzute de art. 162 alin. (3) din Codul audiovizualului şi ale art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, astfel că instanţa de fond a apreciat judicios că nu se impune diminuarea cuantumului amenzii de la 15.000 RON la 2.500 RON, cum s-a solicitat prin acţiune.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL împotriva Sentinţei Civile nr. 4444 din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4442/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4426/2010. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
