ICCJ. Decizia nr. 4443/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4443/2010
Dosar nr. 738/35/2009
Şedinţa publică din 20 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 iunie 2009, reclamantul P.C. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii Judecătoria Beiuş, E.V., V.D. şi Ministerul Apărării Naţionale – Secţia Pensii Militare şi alte Drepturi Sociale să se dispună anularea Încheierii Camerei de Consiliu a Judecătoriei Beiuş din data de 13 mai 2009, suspendarea acestei încheieri şi a popririi pe pensia militară până la soluţionarea acţiunii, anularea adeverinţei nr. P 34959 din 13 noiembrie 2007 emisă de ministerul pârât şi obligarea pârâţilor la plata de daune materiale şi morale în sumă de 404.749 RON.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin actele contestate i-au fost vătămate drepturi recunoscute de lege şi interese legitime , astfel că se impune anularea acestora.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a invocat şi excepţia de nelegalitate a adeverinţei din 16 septembrie 2007 emisă de Colegiul Naţional Samuil Vulcan şi a adresei din 29 octombrie 2007 emisă de Judecătoria Beiuş, invocând dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Prin hotărârea nr. 20/CA/2010 – PI din 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de nelegalitate şi a respins ca inadmisibilă acţiunea în anulare formulată de reclamant.
Hotărând astfel, instanţa de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru excepţia de nelegalitate invocată de reclamant, întrucât soluţionarea litigiului nu depinde de legalitatea actelor administrative atacate pe cale incidentală.
Acţiunea în anulare a fost respinsă în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu motivarea că actele juridice deduse judecăţii nu pot constitui obiectul controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ.
Astfel, s-a avut în vedere că încheierea dată de Judecătoria Beiuş este o hotărâre judecătorească împotriva căreia se poate exercita calea de atac prevăzută de lege, iar adeverinţa nr. din 13 noiembrie 2007 emisă de Ministerul Apărării nu întruneşte caracteristicile unui act administrativ supus controlului judiciar, fiind întocmită la solicitarea instanţei de judecată într-un alt litigiu.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul şi a solicitat casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut că în mod greşit a fost respinsă acţiunea sa, deşi dispoziţiile legale reţinute de instanţa de fond dovedeau drepturile sale încălcate.
De asemenea, s-a arătat că sentinţa civilă nr. 1534/2007 a Judecătoriei Beiuş încalcă ordinea publică, bunele moravuri şi dispoziţiile imperative ale Legii nr. 3/1953 şi ale Legii nr. 272/2004.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente.
Instanţa de fond a soluţionat corect excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare formulată de reclamant, constatând că actele contestate de acesta nu sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ reglementat de Legea nr. 554/2004.
Critica formulată în recurs nu a fost motivată în fapt şi în drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 303 alin. (2), raportat la art. 112 alin. (4) C. proc. civ., constatându-se că reclamantul nu a indicat argumentele pentru care consideră nelegală şi netemeinică hotărârea instanţei de fond şi pentru care solicită casarea acesteia.
Criticile formulate cu privire la sentinţa civilă nr. 1534/2007 a Judecătoriei Beiuş nu pot fi examinate în prezenta cauză, întrucât constituie obiectul unui alt litigiu, în care părţile au posibilitatea să exercite căile de atac prevăzute de lege.
În consecinţă, se constată că nu există motive de casare sau de modificare a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, astfel că se va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.C. împotriva Hotărârii nr. 20/CA/2010 -PI din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4451/2010. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4442/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
