ICCJ. Decizia nr. 4589/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4589/2010
Dosar nr. 2877/1/2010
Şedinţa publică din 27 octombrie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1042 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea formulată de C.N.S.A.S. în contradictoriu cu B.N.E., în sensul că instanţa a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât, în temeiul OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că potrivit adresei din 20 iunie 2007 a S.R.I. şi a notei de constatare din 08 august 2008 întocmită de Direcţia de Investigaţii a C.N.S.A.S., pârâtul B.N.E. figurează cu dosar fond reţea, fiind mai întâi recrutat în perioada satisfacerii stagiului militar, iar, ulterior, ca informator contrasabotaj.
Instanţa a constatat că, pentru prima perioadă a colaborării sale, pârâtul a semnat un angajament olograf de colaborare cu Securitatea, la data de 14 noiembrie 1971, preluând numele conspirativ P.C., iar, ulterior, a furnizat informaţii cu privire la fapte şi persoane determinate.
Având în vedere cele reţinute, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, atât sub aspectul furnizării de informaţii, conform art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, cât şi sub aspectul îngrădirii unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, ca urmare a acestei furnizări de informaţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că în speţă nu sunt întrunite cerinţele legale impuse de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, deoarece informaţiile furnizate organelor de Securitate datau dintr-o perioadă în care, din cauza vârstei fragede, nu a realizat consecinţele faptelor sale, iar, ulterior, a oferit numai informaţii lipsite de importanţă, care nu au îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei.
Prin Decizia nr. 622 din 05 februarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de B.N.E. ca nefondat.
Instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că prima instanţă a efectuat o analiză aprofundată a probatoriului administrat prin prisma prevederii legale citate mai sus şi a expus în detaliu motivele care i-au format convingerea că în speţă sunt întrunite condiţiile legale pentru constatarea calităţii de colaborator a recurentului-pârât.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire B.N.E., invocând motivul prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., arătând că afecţiunile medicale de care suferă l-au împiedicat să se înfăţişeze la judecată şi să încunoştinţeze instanţa despre aceasta.
Analizând conţinutul cererii de revizuire, în raport de dispoziţiile legale aplicabile în speţă, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că una dintre condiţiile de admisibilitate a exercitării acestei căi extraordinare împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs este ca prin aceasta să se fi rezolvat fondul cauzei, ceea ce presupune ca instanţa de recurs, casând sentinţa instanţei de fond să procedeze la rejudecarea pricinii sau în cadrul cererii de recurs să se fi produs înscrisuri noi care să fie analizate de către instanţă.
În speţa de faţă, prin Decizia nr. 622 din 05 februarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionând recursul declarat de B.N.E., l-a respins ca nefondat, menţinând dispoziţiile sentinţei nr. 1042 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind temeinice şi legale. În această situaţie, este evident că instanţa de recurs nu a evocat fondul cauzei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., limitându-se doar la a verifica, pe baza probelor administrate în faţa primei instanţe, dacă s-a stabilit corect situaţia de fapt şi dacă s-au aplicat în mod corespunzător dispoziţiile legale incidente cauzei.
Având în vedere argumentele expuse, cu referire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a prezentei cereri de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune cercetarea pe fond a cererii de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de B.N.E., împotriva deciziei nr. 622 din 05 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4632/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4574/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
