ICCJ. Decizia nr. 4595/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4595/2010
Dosar nr. 4964/2/2008
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Reclamanta SC V.R. SA a chemat în judecată Guvernul României, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu acesta să dispună anularea în tot a HG nr. 61/2008 şi în subsidiar anularea art. 3 din acelaşi act administrativ.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
Reclamanta a arătat că HG nr. 61/2008, care priveşte procedura de selecţie pentru acordarea unei licenţe naţionale de utilizare a frecvenţelor radio în vederea furnizării de reţele de date şi servicii de comunicaţii electronice mobile în anumite benzi de frecvenţe, este emisă cu exces de putere, interzicând operatorilor autorizaţi care mai au o licenţă să participe la procedura de atribuire în cauză.
În şedinţa publică din 11 noiembrie 2008, instanţa a respins cererile de intervenţie în interes propriu formulate de SC O.R. SA şi SC T. SA, constatând că aceste societăţi nu au justificat un interes pentru intervenirea în cauză.
Au fost încuviinţate în principiu cererile de intervenţie accesorii, în interesul pârâtului, formulate de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei şi SC R. SA.
Intervenientele au solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect şi ca lipsită de interes.
3. Hotărârea instanţei de fond.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 390 din 03 februarie 2009 a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de obiect şi a admis excepţia lipsei de interes.
4. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
Lipsa de obiect a acţiunii nu poate fi reţinută de vreme ce actul administrativ a cărui anulare se solicită nu a fost desfiinţat.
Referitor la excepţia lipsei de interes s-a reţinut că reclamanta nu a susţinut şi nu a justificat interesul practic în susţinerea cererii de anulare a unui act administrativ referitor la o procedură de selecţie, faţă de care societatea are calitatea de terţ.
5. Recursul formulat de reclamanta SC V.R. SA împotriva sentinţei nr. 390 din 03 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
5.1. Recurenta arată că în motivarea sumară a admiterii excepţiei lipsei de interes în promovarea acţiunii nu se regăseşte temeiul de drept pe care se întemeiază soluţia.
5.2. Considerentele se limitează la aprecieri de ordin general, conform cărora criticile puteau fi formulate numai în cadrul procedurii de selecţie, în termenele şi condiţiile procedurale.
Criteriile de selecţie, singurele care puteau fi contestate în cadrul procedurii de atribuire, sunt stabilite printr-un act normativ distinct, Decizia nr. 241/2008 a Preşedintelui A.N.C.O.M. (fost A.N.R.C.T.I.).
Interdicţia de plano a participării la procedura de atribuire a licenţei statuată prin art. 3 al HG nr. 61/2008 face să apară ca superfluă soluţia de admitere a excepţiei lipsei de interes, concluzia instanţei de fond fiind aceea că singurul mod în care recurenta putea face dovada interesului în promovarea acţiunii era de a recurge la o conduită contrară legii şi interzisă printr-un act normativ în vigoare.
5.3. Vătămarea susceptibilă a genera dreptul la acţiunea în contencios administrativ, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, derivă din restrângerea de către autoritatea publică, cu exces de putere, a unui drept fundamental, dreptul de a participa la o procedură de atribuire deschisă în condiţii de liberă concurenţă.
5.4. Împrejurarea că acţiunea a fost introdusă pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 19 august 2008 nu poate fi apreciată ca făcând dovada lipsei de interes în promovarea acţiunii, chiar în condiţiile în care procedura de selecţie comparativă a început la data de 20 iulie 2008, iar recurenta şi-a manifestat, anterior fazei de depunere a ofertelor, interesul pentru participarea la procedură.
6. Întâmpinarea formulată de intimata-intervenientă SC R. SA, prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat.
6.1. Susţinerile recurentei-reclamante referitoare la pretinsa încălcare a prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.
Potrivit prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., instanţa are obligaţia de a arăta în concret, în cuprinsul hotărârii, care sunt considerentele avute în vedere, însă motivarea în drept a soluţiei nu înseamnă în mod necesar şi încălcarea unui anume text de lege.
Cerinţa existenţei unui interes pentru promovarea acţiunii nu este reglementată expres într-un anume text de lege, ea rezultând din ansamblul reglementării procesual civile şi, implicit, din cuprinsul dispoziţiilor art. 109 C. proc. civ.
6.2. În mod corect prima instanţă a admis excepţia lipsei de interes, întrucât SC V.R. SA nu a participat la procedura de selecţie comparativă, nedepunând oferte proprii în temeiul prevăzut de caietul de sarcini.
Pentru a demonstra interesul în cauză, reclamanta avea obligaţia să arate că ar fi avut şanse reale de a fi declarată câştigătoare a licenţei de utilizare a frecvenţei radio şi că a fost descalificată pentru că nu îndeplinea condiţia prevăzută de art. 3 din HG nr. 61/2008.
În lipsa oricărei manifestări concrete a intenţiei de a participa la procedură, formularea plângerii prealabile împotriva actului administrativ nu este suficientă pentru a se face dovada interesului reclamantei, întrucât în lipsa participării la procedură, lipseşte folosul practic care ar putea fi obţinut în urma eliminării unei condiţii mai restrictive pentru participarea la respectiva procedură.
7. Întâmpinarea formulată de intervenientul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.
Intervenientul solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece reclamanta nu a invocat un interes născut şi actual, ci unul pur virtual.
Reclamanta-recurentă nu a făcut dovada intenţiei sale de a participa la procedură, iar la momentul pronunţării sentinţei recurate, această procedură era finalizată.
II. Considerentele instanţei de recurs.
Recursul este nefondat.
1.1. Recurenta-reclamantă a solicitat anularea HG nr. 61/2008 privind procedura de selecţie pentru acordarea unei licenţe naţionale de utilizare a frecvenţelor radio în vederea furnizării de reţele de date şi servicii de comunicaţii electronice mobile în benzile de frecvenţă 410-415/420-425 MHz.
Prin actul administrativ atacat nu s-a permis participarea la procedura de selecţie a operatorilor care deţin cel puţin o licenţă naţională de utilizare a frecvenţelor radio în vederea furnizării de reţele şi servicii de comunicaţii electronice mobile, inclusiv de bandă largă şi care furnizează sau pot furniza reţele şi servicii de comunicaţii electronice mobile substituibile cu cele ce pot fi furnizate prin utilizarea bunurilor de frecvenţe 410-415/420-425 MHz.
Recurenta-reclamantă se găseşte în această ultimă situaţie.
1.2. Una dintre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile este interesul.
Interesul nu este definit în C. proc. civ., astfel încât a revenit doctrinei misiunea de a arăta ce se înţelege prin interes.
Astfel, prin interes se înţelege folosul practic, imediat, pe care îl are reclamantul pentru a justifica formularea acţiunii în justiţie.
1.3. Contestarea în justiţie a HG nr. 61/2008 poate avea un folos practic pentru recurenta-reclamantă numai în situaţia în care aceasta şi-a exprimat opţiunea de a participa la procedura de selecţie şi ar fi contestat însăşi procedura aprobată prin Decizia nr. 241/2008 a Preşedintelui A.N.R.C.T.I.
1.4. O altă situaţie în care recurenta-reclamantă poate obţine un folos practic din acţiunea formulată împotriva HG nr. 81/2008 este aceea în care acest act normativ nu ar fi fost urmat de declanşarea procedurii de selecţie.
Or, recurenta-reclamantă a contestat în instanţă numai prevederile HG nr. 61/2008, iar acţiunea a fost formulată în luna august 2008, după ce procedura de selecţie începuse.
În atare împrejurări, întrucât reclamanta nu şi-a manifestat intenţia de a participa la procedură, simpla contestare a HG nr. 61/2008 nu îndeplineşte cerinţa interesului, a folosului practic ce s-ar obţine dacă, în final, s-ar dispune anularea actului.
În data de 08 septembrie 2008 s-a desemnat câştigătorul procedurii, recurenta nu a cumpărat caietul de sarcini, nu şi-a exprimat intenţia de a participa, de unde rezultă că, şi în prezent, acţiunea formulată este lipsită de interes.
1.5. Nu se poate afirma că instanţa de fond, prin admiterea excepţiei lipsei de interes în promovarea acţiunii, a îndemnat la a se recurge la o conduită contrară legii, interzisă printr-un act normativ nerevocat şi neanulat.
Astfel, cum recurenta-reclamantă a înţeles să conteste actul normativ, HG nr. 61/2008, prin care i s-a interzis participarea la procedura de selecţie, în acelaşi mod, pentru a obţine un folos practic în urma promovării unei acţiuni în justiţie, avea obligaţia să formuleze acele acţiuni care sunt apte să conducă la pronunţarea unei soluţii în sensul urmărit.
1.6. Vătămarea susceptibilă a genera dreptul la acţiunea în contencios administrativ, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 nu se confundă cu îndeplinirea condiţiei interesului în promovarea acţiunii, ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, în sens larg.
HG nr. 61/2008 reglementează doar principiile de organizare a procedurii de selecţie, detaliile sunt reglementate prin Decizia nr. 241/2008 a Preşedintelui A.N.R.C.T.I., de unde rezultă că eventuala anulare numai a HG nr. 61/2008 nu conduce la abţinerea niciunui folos practic.
2. În drept, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC V.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 390 din 03 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4599/2010. Contencios. Anulare acte emise de... | ICCJ. Decizia nr. 4477/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
