ICCJ. Decizia nr. 4743/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Î NALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4743/2010
Dosar nr. 71/54/2010
Şedinţa publică de la 3 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul D.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.M.F.P.S. şi I.T.M. Dolj constatarea nulităţii Ordinului din 23 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu acordarea drepturilor băneşti cuvenite de la data de 23 aprilie 2009 şi până la reintegrarea efectivă în funcţie.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în baza Ordinului din 22 decembrie 2004 emis de M.M.F.P.S. a fost numit în funcţia publică de conducere de inspector şef adjunct - inspector de muncă clasa I grad profesional superior treapta de salarizare I în domeniul relaţiilor de muncă la I.T.M. Dolj.
Mai arată reclamantul că prin Ordinul din 23 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S., funcţia publică de conducere de inspector şef adjunct al I.T.M. Dolj ocupat de acesta s-a desfiinţat.
În cauză s-a formulat întâmpinare de către M.M.F.P.S. care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj în soluţionarea cauzei deduse judecăţii, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 1666 din 24 noiembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 12295/63/2009 al Tribunalului Dolj s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, reţinându-se că în cauză se solicită anularea unui act emis de o autoritate publică centrală, fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 5 ianuarie 2010 sub nr. 71/54/2010.
Prin sentinţa nr. 24 din 25 ianuarie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, invocată prin întâmpinare de către pârâtul M.M.F.P.S. şi a respins acţiunea în consecinţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că în speţă nu s-a făcut dovada faptului că înainte de sesizarea instanţei de judecată, reclamantul s-a adresat autorităţii emitente a actului contestat cu solicitarea revocării actului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D.D. criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Se arată în motivarea căii de atac că soluţia dată de instanţa de fond în motivarea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii este nelegală şi încalcă legea contenciosului administrativ.
Astfel art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nu reglementează nici un „recurs graţios obligatoriu” neexistând în acest act normativ această noţiune. Acest text reglementează condiţiile generale ale procedurii prealabile, însă în alineatele, respectiv punctele următoare ale aceluiaşi articol sunt reglementate excepţiile de la acest termen general.
Mai arată recurentul că una dintre aceste excepţii este aceea prevăzută şi reglementată de punctul 5 al aceluiaşi articol, în care se prevede în mod expres că în cazul cererilor care privesc persoane vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, nu este obligatorie procedura prealabilă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează.
Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 şi art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanţii la procesul civil, atât de părţile implicate, cât şi de instanţa de judecată şi anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiţie pentru exercitarea dreptului la acţiune şi termenul de introducere a acţiunii la instanţa de contencios administrativ competentă.
Astfel, conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Procedând la verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că la data de 25 ianuarie 2010 intimatul-reclamant s-a adresat instanţei de contencios administrativ, considerându-se vătămat într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ.
A considerat reclamantul că dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, aplicabile cauzei, prevăd posibilitatea introducerii cererii direct la instanţă fără o procedură prealabilă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul ca nefondat întrucât a constatat faptul că instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a legii, în sensul că a considerat a fi necesară procedura prealabilă, în condiţiile în care dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres această procedură, excepţia de la această procedură fiind prevăzută în alin. (5) din textul invocat, respectiv în cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, A.N.F.P. sau al celor care privesc cererile celor vătămaţi prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) şi la art. 4, situaţie în care nu se afla reclamantul.
Raportându-se la dispoziţiile legale în vigoare la data introducerii acţiunii, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte a constatat faptul că reclamantul nu s-a adresat cu o plângere prealabilă autorităţii emitente a actului contestat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, procedură prevăzută de dispoziţiile art. 7 din actul normativ arătat, motiv pentru care cererea reclamantului va fi respinsă ca inadmisibilă.
În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că lipsa parcurgerii procedurii prealabile, contrar celor reţinute de recurent, este o cauză de inadmisibilitate a acţiunii.
De asemenea, constatându-se nelegalitatea hotărârii judecătoreşti atacate pe acest aspect, ce are caracter peremptoriu, examinarea motivelor de recurs ce vizează fondul pricinii nu mai este necesară.
Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.D. împotriva sentinţei nr. 24 din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4630/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4749/2010. Contencios. Alte cereri.... → |
|---|
