ICCJ. Decizia nr. 4785/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Î NALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4785/2010
Dosar nr. 1913/2/2009
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 3692 din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea reclamantei D.A.M. formulată în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa investită cu soluţionarea acţiunii introductive, privind stabilirea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, a reţinut că familia reclamantei s-a refugiat în anul 1940 din localitatea Oradea în localitatea Sibiu, fapt cert stabilit prin probele administrate, dar a apreciat că, întrucât reclamanta s-a născut la data de 19 martie 1944, nu face parte din categoria beneficiarilor legii.
Instanţa a constatat că numai copii concepuţi înainte sau în timpul strămutării şi născuţi după strămutarea părinţilor sunt beneficiari ai dispoziţiilor legii invocate ca temei al acţiunii introductive.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A arătat că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor legale, apreciind că nu îndeplineşte condiţiile textului prevăzut de lege, în condiţiile în care a făcut dovada strămutării părinţilor săi, situaţie reţinută de instanţa de fond şi necontestată, astfel încât reclamanta fiind născută în timpul refugiului părinţilor săi este beneficiară a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursul declarat şi rejudecând cauza pe fond va modifica sentinţa atacată în sensul că va admite acţiunea reclamantei pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice şi prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, dar şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Acesta este şi cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie.
Acestea sunt considerentele pentru care critica formulată de reclamantă este primită de Înalta Curte, având în vedere că interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în dezacord atât cu legislaţia incidentă, cât şi cu practica Înaltei Curţi în materie.
Înalta Curte reţine şi faptul că, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, Curtea Constituţională a statuat că „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice.Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti”.
Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi şi, pe cale de consecinţă, beneficiază de dispoziţiile legii invocate.
A admite teza intimatului-pârât, formulată prin întâmpinare, ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinţi şi copiii lor aflaţi în aceeaşi situaţie, aceea de strămutaţi, ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a legii, de natură să conducă la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, precum şi al principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
Aşa cum s-a statuat constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul constituţional al egalităţii în drepturi se traduce prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare.
Pentru aceste considerente, văzând şi practica constantă a Înaltei Curţi în această materie, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de D.A.M. împotriva sentinţei nr. 3692 din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea.
Anulează Hotărârea din 20 noiembrie 2008 emisă de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
Recunoaşte reclamantei calitatea de beneficiar a O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 19 martie 1944-6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4784/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4786/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
