ICCJ. Decizia nr. 4861/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4861/2010
Dosar nr. 6638/2/2010
Şedinţa publică din 20 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantaP.N. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române, să fie obligată pârâta să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei; să fie obligată pârâta să-i emită şi să-i comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei românerespectiv să o programeze pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară în maxim 30ziledela data emiteriiordinuluide redobândire a cetăţeniei române.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 100 lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese de la data introducerii acţiunii şi până la data comunicării Ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Naţională pentru cetăţenie a solicitat respingerea acţiunii formulate ca neîntemeiată, arătând că cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române a fost înregistrată la secretariatul Comisiei pentru Cetăţenie sub nr. 6564/RD/2010 în data de 03 martie 2010, iar în data de 07 octombrie 2010, constatând îndeplinite cerinţele legale, Comisia a avizat pozitiv cererea.
Prin Sentinţa nr. 4625 din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamantaP.N., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, obligând pârâta să efectueze demersurile necesare pentru programarea reclamantei în vederea depunerii jurământului de credinţă şi a respins ca rămase fără obiect capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei române, obligarea pârâtei la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române şi de emitere a Ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
Totodată, Curtea de apel a admis excepţia netimbrării capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese şi anulează ca netimbrat acest capăt de cerere.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din analiza actelor de la dosar rezultă că cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române a fost avizată pozitiv la data de 07 octombrie 2010, iar la data de 04 noiembrie 2010 Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie a emis Ordinul de redobândire a cetăţeniei române nr. 190/P din 04 noiembrie 2010, astfel încât cererile reclamantei de a se constata refuzul nejustificat al pârâtei de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei române, obligarea pârâtei la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române şi de emitere a Ordinului de redobândire a cetăţeniei române sunt rămase fără obiect.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei să efectueze demersurile necesare pentru programarea reclamantei în vederea depunerii jurământului de credinţă, prima instanţă a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 21/1991 republicată şi modificată, pârâta fiind obligată să efectueze demersurile necesare pentru programarea reclamantei în vederea depunerii jurământului de credinţă.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor interese, instanţa de fond , constatând că nu a fost achitată taxa de timbru, a apreciat ca fiind întemeiată excepţia netimbrării acestui capăt de cerere.
Împotriva sentinţei civile pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă critică sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în mod greşit, Curtea de Apel Bucureşti, a ignorat dispoziţiile art. 20 alin. (6) din Legea nr. 21/1991 care reglementează procedura emiterii şi comunicării ordinului de redobândire a cetăţeniei române în cazul reclamantei care domiciliază în Republica Moldova şi nu în România.
Se arată că în cazul reclamantei sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (6) din Legea nr. 21/1991 republicată şi în consecinţă efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului, cade în sarcina misiunii diplomatice din ţara de domiciliu Republica Moldova şi nuautorităţii române. Aceasta deoarece reclamanta a solicitat redobândirea cetăţeniei române, cu menţinerea domiciliului în străinătate, situaţie reconfirmată şi ca urmare a cererii depuse în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte soluţia de admitere în parte a acţiunii.
Prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi aplicat legea, admiţând în parte acţiunea reclamantei, prin obligarea pârâtei, Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, „la efectuarea demersurilor necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului ".
După înregistrarea cererii de redobândire a cetăţeniei române la secretariatul tehnic al Comisiei pentru Cetăţenie, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi (3) din Legea 21/1991, republicată, ..preşedintele Comisiei, prin rezoluţie, stabileşte termenul la care se va dezbate cererea de acordare sau redobândire a cetăţeniei, dispunând totodată solicitarea de relaţii de la orice autorităţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) si e)".
In conformitate cu prevederile art. 18 şi 19 din Legea cetăţeniei române, avizând cererea „ Comisia va întocmi un raport în care va menţiona întrunirea condiţiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetăţeniei, raport care, însoţit de cererea de acordare ori de redobândire a cetăţeniei, va fi înaintat preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie". Acesta, „constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege, emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, după caz. Ordinul .de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, de îndată, de la data emiterii ordinului".
Potrivit art. 20, „cetăţenia română se acordă sau se redobândeşte la data depunerii jurământului de credinţă iar în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de acordare sau redobândire a cetăţeniei romanei persoanele cărora li s-a acordat sau care au redobândit cetăţenia română vor depune jurământul de credinţa fata de România ".
Prin dispoziţiile art. 20 alin. (6), ignorate de către instanţa de fond, legiuitorul a prevăzut că „ persoana care a obţinut cetăţenia română în condiţiile prevăzute la art. 10 si art. 11, cu menţinerea domiciliului in străinătate, va depune jurământul de credinţă în faţa şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din tara în care domiciliază, în termenul prevăzut la alin. (2). In acest caz, certificatul de cetăţenie română va fi eliberat de şeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular respectiv".
Prin urmare, efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului cade în sarcina misiunii diplomatice din ţara de domiciliu, şi nu a Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie. Subliniem faptul că recurenta-pârâtă. Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, a parcurs toate etapele prevăzute de lege în cadrul procedurii de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei române formulate de către intimata-reclamantă , inclusiv în sensul emiterii şi comunicării ordinului privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române.
Întrucât reclamanta a solicitat redobândirea cetăţeniei române cu menţinerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credinţă faţă de România în faţa şefului misiunii diplomatice a României din Republica Moldova, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (6) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată , cu modificările şi completările ulterioare.
Aşadar, instanţa de fond, în mod netemeinic şi nelegal, în ciuda dispoziţiilor legale menţionate anterior, a dispus obligarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie „la efectuarea demersurilor necesare pentru programarea reclamantei în vederea depunerii jurământului ", în condiţiile în care această sarcină, potrivit Legii 21/1991, aşa cum a fost modificată şi completată, nu revine recurentei-pârâte Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, ci misiunii diplomatice din ţara de domiciliu a intimatei-reclamanteP.N., ca urmare a cererii formulate în acest sens de către intimata-reclamantă în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului.
Cele solicitate de intimata-reclamantă prin acţiune şi admise de instanţa de fond sunt lipsite de temei legal deoarece dispoziţiile art. 20 alin.(6) din Legea nr. 21/1991 republicată nu permite depunerea jurământului de credinţă decât în faţa misiunii diplomatice sau al Oficiului consular al României din ţara în care domiciliază. Iar în cauză intimata-reclamantă nu şi-a schimbat domiciliul din Republica Moldova în România pentru a avea competenţă autoritatea pârâtă privind depunerea jurământului de credinţă şi eliberarea certificatului de cetăţenie română.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va înlătura dispoziţiile privind obligarea pârâtei să efectueze demersurile pentru programarea reclamantei în vederea depunerii jurământului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei nr. 4625 din data de 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că înlătură dispoziţiile privind obligarea pârâtei să efectueze demersurile pentru programarea reclamantei în vederea depunerii jurământului.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 4852/2010. Contencios ICCJ. Decizia nr. 491/2010. Contencios → Vezi și alte spețe de contencios administrativ:
Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4861/2010. Contencios
