ICCJ. Decizia nr. 5003/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5003/2010
Dosar nr. 1351/39/2009
Şedinţa publică de la 16 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată şi apărarea formulată de pârât
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 08 decembrie 2009, reclamanta S.R. a chemat în judecată pârâtul M.A.P.D.R. (reorganizat la data soluţionării recursului ca M.A.D.R., în temeiul O.U.G. nr. 115/2009; denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „M.A.D.R.”) solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
- anularea Ordinului M.A.P.D.R. nr. 1989 din 08 octombrie 2009 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia de director coordonator adjunct - domeniul economic al D.A.D.R. Botoşani - prin încetarea aplicabilităţii Ordinului nr. 1372 din 28 mai 2009 şi a contractului de management nr. 38 din 28 mai 2009;
- reintegrarea în funcţia avută anterior cu plata drepturilor salariale de care a fost privată, actualizate cu rata inflaţiei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în baza Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1372 din 28 mai 2009 şi conform contractului de management nr. 38 din 28 mai 2009, a ocupat funcţia de director coordonator adjunct - domeniu economic - în cadrul D.A.D.R. Botoşani.
Susţine reclamanta că, în raport cu dispoziţiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 37/2009 şi art. 4 alin. (7) şi (11) din O.U.G. nr. 105/2009, contractul de management încheiat cu pârâtul este asimilat de lege contractului individual de muncă, astfel că, pentru situaţia de încetare a contractului, este aplicabil regimul de protecţie instituit de C. muncii.
Reclamanta susţine că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea regimului de protecţie instituit prin Codul muncii şi este lovit de nulitate absolută, întrucât nu răspunde cerinţelor impuse de art. 74 alin. (1) C. muncii şi nu cuprinde motivele care au determinat concedierea, durata preavizului şi lista locurilor de muncă disponibile.
Prin întâmpinare, pârâtul M.A.D.R. a solicitat respingerea acţiunii, în principal, ca fiind lipsită de obiect, susţinând că actul contestat a fost pus în executare şi face parte din categoria actelor cu executare uno ictu, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, susţinând că ordinul atacat este legal, fiind emis cu respectarea dispoziţiilor în temeiul şi în aplicarea cărora a fost adoptat.
2. Hotărârea pronunţată de Curtea de apel
Prin sentinţa civilă nr. 62 din 22 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ fiscal:
- a admis acţiunea reclamantei;
- a anulat Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1989/2009 şi a repus părţile în situaţia anterioară;
- a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deţinut anterior;
- a obligat autoritatea pârâtă la plata drepturilor băneşti de care a fost privată reclamanta, indexate la zi până la plata efectivă;
- a respins excepţia lipsei de obiect invocată de pârât.
În motivarea hotărârii pronunţate, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1372 din 28 mai 2009, reclamanta a fost numită în funcţia de director coordonator adjunct - domeniu economic în cadrul D.A.D.R. Botoşani, iar, potrivit art. 1 alin. (2) din ordin, funcţia respectivă se exercită în baza contractului de management din 28 mai 2009 încheiat pe o durată de 1 an.
Prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1989 din 8 octombrie 2009 s-a dispus că, începând cu data de 12 octombrie 2009, reclamantei i se acordă preaviz de 15 zile lucrătoare, urmând ca, la expirarea perioadei de preaviz, să înceteze aplicabilitatea ordinului de numire în funcţie şi a contractului de management.
A reţinut instanţa că ordinul contestat este nelegal, întrucât, în raport cu dispoziţiile art. 8 cu referire la art. 3 şi art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 105/2009, la data de 28 mai 2010 nu a expirat termenul pentru care a fost încheiat contractul de management şi nici nu s-a făcut dovada unui caz de încetare sau reziliere.
Totodată, instanţa a reţinut că, ulterior emiterii ordinului atacat, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1629/3 decembrie 2009, a constatat că dispoziţiile art. 1 pct. 1-5 şi 26, art. 3, 4, 5 şi 8 şi anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 105/2009 sunt neconstituţionale, astfel încât ordinul contestat este lipsit de temei legal.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Prin criticile din recurs, recurentul-pârât susţine, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a dispus anularea ordinului contestat, atâta timp cât pretenţia dedusă judecăţii este lipsită de obiect, întrucât actul administrativ în litigiu este unul cu executare uno ictu şi a ajuns la termen, fiind executat anterior introducerii acţiunii şi pronunţării hotărârii de către instanţa de fond.
Recurentul-pârât mai susţine şi argumentează detaliat faptul că dreptul şi interesul reclamantei în promovarea acţiunii au devenit nelegitime ca urmare a faptului că O.U.G. nr. 37/2009, în temeiul căreia a fost numită în funcţie, a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257/2009.
4. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat sub aspectul criticilor care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru considerentele arătate în continuare.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, este necontestat faptul că, anterior emiterii deciziei contestate, intimata-reclamantă a fost numită în funcţia de director coordonator adjunct - domeniu economic în cadrul D.A.D.R. Botoşani prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1372 din 28 mai 2009 emis în temeiul dispoziţiilor art. 3 alin. (3), (4), (5), (6) - (10) şi (12) din O.U.G. nr. 37/2009.
Totodată, este necontestat faptul că reclamanta a solicitat, prin acţiunea introductivă, anularea Ordinului M.A.P.D.R. nr. 1989/2009, emis în temeiul art. 4 şi art. 14 din O.U.G. nr. 105/2009, prin care s-a dispus eliberarea sa funcţia de conducere, urmărind să obţină reintegrarea în funcţia de conducere în care fusese numită în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.
Temeinicia acţiunii în contencios administrativ se apreciază inclusiv prin prisma interesului pe care îl justifică persoana reclamantă în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, conform cărora prin interes legitim privat se înţelege „posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat”, întrucât, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege, se poate adresa instanţei de contencios administrativ persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim.
Astfel fiind, persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ are sarcina de a justifica existenţa unui drept ori a unui interes legitim în considerarea căruia formulează acţiunea în contencios administrativ.
Or, în cauză, înainte de a proceda la o analiză punctuală a celor reţinute de instanţa fondului prin prisma susţinerilor reclamantei privitoare la nelegalitatea actului contestat, Înalta Curte reţine că atât dreptul cât şi interesul urmărite de reclamantă prin promovarea acţiunii sunt lipsite de caracter legitim, întrucât actul de numire în funcţia de director coordonator adjunct - domeniu economic în cadrul D.A.D.R. Botoşani, funcţie în care solicită reintegrarea, este lipsit de o bază legală ca urmare a faptului că au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile O.U.G. nr. 37/2009, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă şi obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
Prin urmare, viciul de constituţionalitate al actului normativ primar, respectiv O.U.G. nr. 37/2009, antrenează şi viciul de legalitate al actului administrativ de numire emis în baza acestuia, act care devine astfel inexistent.
În acest sens, Curtea are în vedere şi considerentele Curţii Constituţionale din cuprinsul Deciziei nr. 414/2010 referitoare la neconstituţionalitatea modificărilor aduse Legii nr. 188/1999, atunci când, în analiza efectelor Deciziilor nr. 1257 din 7 octombrie 2009 şi nr. 1629 din 3 noiembrie 2009, se afirmă că „lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative data în aplicarea celor două ordonanţe de urgenţă)”.
Deci, cu alte cuvinte, legitimitatea dreptului şi interesului reclamantei în promovarea acţiunii au fost viciate prin declararea neconstituţionalităţii actului normativ în temeiul şi în executarea căruia a fost numită în funcţia publică în care urmăreşte să fie reintegrată ca efect al anulării Ordinului M.A.P.D.R. nr. 1989/2009.
La pronunţarea prezentei decizii, Curtea are în vedere jurisprudenţa sa anterioară în materie reprezentată, spre exemplu, de deciziile recente: Decizia nr. 4084 din 5 octombrie 2010, Decizia nr. 4030 din 1 octombrie 2010, Decizia nr. 4419 din 19 octombrie 2010, Decizia nr. 5004 din 16 noiembrie 2010 şi Decizia nr. 5005 din 16 noiembrie 2010.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că este fondat recursul declarat de pârâtul M.A.D.R. sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar hotărârea pronunţată de Curtea de apel este lipsită de temei legal, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) cu referire la art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., recursul va admis şi va fi modificată sentinţa atacată în sensul respingerii în fond a acţiunii formulate de reclamanta S.R., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinţei civile nr. 62 din 22 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond respinge, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta S.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5002/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5009/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
