ICCJ. Decizia nr. 5280/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5280/2010
Dosar nr. 1499/44/200.
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 decembrie 2009 şi ulterior precizată, reclamantul P.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, anularea Ordinului nr. 1665 din 05 octombrie 2009 şi a Ordinului nr. 1754 din 09 octombrie 2009 de completare a „bazei legale a Ordinului nr. 1665 din 05 octombrie 2009", ambele emise de Ministerul Tineretului şi Sportului şi repunerea în funcţia publică de director coordonator al Direcţiei pentru Sport a Judeţului Vrancea.
Subsecvent, a solicitat suspendarea executării celor două acte administrative, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a îndeplinit funcţia de director coordonator al Direcţiei pentru Sport a Judeţului Vrancea în baza contractului de management nr. 387 din 23 mai 2009, încheiat pe o perioadă de 4 ani cu respectarea procedurilor legale.
Prin Ordinul nr. 1665 din 5 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă s-a dispus demiterea sa din funcţia de director coordonator al Direcţiei pentru Sport a Judeţului Vrancea, motivat de aducerea la îndeplinire a prevederilor OUG nr. 37/2009 precum şi de necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale autorităţii pârâte.
A mai susţinut că măsura dispusă nu este reală, necorespunzând în realitate necesităţii de reorganizare a unor servicii, în condiţiile în care competenţele funcţiei publice au rămas aceleaşi.
Totodată, a susţinut împrejurarea că temeiul de drept al măsurii dispuse, respectiv OUG nr. 37/2009, este contrar principiilor statuate prin Legea nr. 188/1999 sau Codul muncii dar şi prevederilor cuprinse în acte internaţionale, precum Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Prin încheierea din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării Ordinelor nr. 1665 din 05 octombrie 2009 şi nr. 1754 din 09 octombrie 2009 emise de autoritatea pârâtă, reţinând pe de-o parte, faptul că temeiul de drept a fost indicat în mod greşit ca fiind art. 14, în loc de art. 15 din Legea nr. 554/2004, încadrare în care se poate justifica cererea sa, iar pe de altă parte, reclamantul nu a făcut vorbire şi nici nu a motivat cele două condiţii de admisibilitate cerute de textul de lege anterior individualizat.
I. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 24 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamant, a dispus anularea Ordinelor nr. 1665 din 05 octombrie 2009 şi nr. 1754 din 09 octombrie 2009 emise de autoritatea pârâtă şi reintegrarea reclamantului în funcţia corespunzătoare şi atribuţiile specifice la data sus menţionatei decizii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că măsura dispusă de pârât este lipsită de temei legal, întrucât OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale.
Instanţa de fond a apreciat că actul administrativ atacat este lipsit total de justificare legală, contravenind legii fundamentale, astfel încât va fi anulat ca fiind lipsit de temei juridic.
3. Recursul exercitat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, în calitate de succesoare în drepturile şi obligaţiile Ministerului Tineretului şi Sportului, în domeniul activităţii de sport şi tineret, în temeiul art. 6 din HG nr. 81/2010, invocând dispoziţiile cu caracter general prevăzute de art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căi de atac, recurenta-pârâtă a arătat că la data emiterii ordinelor, atât legea de aprobare a OUG nr. 37/2009, cât şi OUG nr. 105/2009 erau constituţionale.
A mai arătat că deşi instanţa de fond a anulat actele administrative prin care raporturile de muncă ale reclamantului au încetat, invocându-se neconstituţionalitatea OUG nr. 37/2009, aceeaşi soluţie trebuia aplicată şi actului administrativ de numire în funcţie, pentru aceleaşi raţiuni.
În acest sens, a arătat că lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept consecinţă încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, ceea ce duce la concluzia că şi Ordinul nr. 956 din 22 mai 2009 de numire a recurentului în funcţia publică de conducere este lipsit de efecte juridice.
Prin urmare, în momentul de faţă, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse Legii nr. 188/1999 prin OUG nr. 37/2009 şi OUG nr. 105/2009 şi în consecinţă, reintegrarea reclamantului în postul de conducere înfiinţat prin OUG nr. 37/2009 nu mai există.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul-reclamant a supus controlului instanţei de contencios administrativ Ordinul nr. 1665 din 5 octombrie 2009, completat prin Ordinul nr. 1754 din 9 octombrie 2009, prin care Ministrul Tineretului şi Sportului a dispus încetarea contractului de management nr. 387 din 23 mai 2009, cu consecinţa revocării din funcţia de director coordonator al Direcţiei pentru Sport a Judeţului Vrancea, în temeiul OUG nr. 37/2009, al OUG nr. 105/2009, al HG nr. 527/2009, al HG nr. 1721/2008 şi al art. 3 din contractul de management.
Instanţa de fond a reţinut corect faptul că actele administrative contestate au fost lipsite de orice fundament legal ca urmare a deciziilor nr. 1257 din 7 octombrie 2009 şi nr. 1629 din 3 decembrie 2009, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea legii de aprobare a OUG nr. 37/2009 şi a înseşi prevederilor ordonanţei de urgenţă, devenite parte integrantă a legii de aprobare şi respectiv neconstituţionalitatea OUG nr. 105/2009, însă, Ordinul nr. 956 din 22 mai 2009, de numire în funcţia de director coordonator al Direcţiei pentru Sport a Judeţului Vrancea şi contractul de management nr. 387 din 23 mai 2009 au fost încheiate în temeiul art. III din OUG nr. 37/2009.
Prin urmare, cererea reclamantului de anulare a ordinelor contestate apare ca neîntemeiată, în condiţiile în care, însuşi actul administrativ de numire în funcţie a devenit lipsit de efecte juridice, urmare a declarării ca neconstituţional a actului normativ în baza căruia a fost emis.
In condiţiile declarării neconstituţionalităţii şi eliminării din ordinea juridică a înseşi prevederilor legale în baza cărora a fost înfiinţat postul de director coordonator şi a fost numit în funcţie, măsura de reintegrare a intimatului-reclamant este, la rândul său, lipsită de temei legal.
Această concluzie este susţinută şi de considerentele deciziilor nr. 413 şi nr. 414/2010 ale Curţii Constituţionale care, exercitând controlul de constituţionalitate asupra legii de modificare şi completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reţinut că începând cu data de 28 februarie 2010, funcţia de director coordonator nu mai există, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate fiind cea anterioară modificărilor aduse prin OUG nr. 37/2009 şi prin OUG nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale a celor două ordonanţe de urgenţă menţionate, sancţiune pe care Curtea Constituţională o consideră „diferită şi mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ".
In consecinţă, în lipsa legitimităţii dreptului subiectiv de a ocupa o funcţie ce a fost eliminată, soluţia instanţei de fond apare ca nelegală şi netemeinică.
1. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată şi va respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret împotriva sentinţei nr. 24 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 528/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5348/2010. Contencios → |
|---|
