ICCJ. Decizia nr. 5289/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5289/2010
Dosar nr. 630/36/2010
Şedinţa publică de la 26 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1) Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, reclamantul B.Ş., în contradictoriu cu pârâta C.S.E.P.H.A. Bucureşti, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 3114 din 07 aprilie 2010 emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este încadrat în grad de handicap grav şi cu deficienţă funcţională gravă, că face hemodializă din 08 ianuarie 2009 la Centrul F. Constanţa, iar încadrarea în grad de handicap o are din 17 martie 2009, decizie emisă de C.S.E.P.H.A. Constanţa cu nr. 4849 din 10 martie 2009 fără asistent personal.
A precizat că atât C.S.E.P.H.A. Bucureşti şi C.S.E.P.H.A. Constanţa au refuzat să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006 la art. 42 alin. (4), potrivit cărora are dreptul la opţiune între primirea unei indemnizaţii lunare sau un asistent personal. Reclamantul a arătat că a optat pentru asistent personal întrucât starea de sănătate este precară şi are nevoie de asistenţă.
A considerat că în mod abuziv C.S.E.P.H.A. Bucureşti nu i-a acordat dreptul la asistent personal, reglementat de art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
A solicitat reclamantul admiterea acţiunii, să se dispună anularea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3114 din 07 aprilie 2010 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 82 coroborat cu art. 112 C. proc. civ., art. 274 C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006.
b) Întâmpinarea depusă
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, invocând pe cale de excepţie inadmisibilitatea (prematuritatea) cererii de chemare în judecată din punct de vedere al neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
S-a susţinut că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă în condiţiile art. 2, lit. i) şi art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, a precizat că în anul 2009 reclamantul a solicitat încadrarea într-o categorie de persoană cu handicap. În urma evaluării, acesta a fost încadrat de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din judeţul Constanţa, în gradul grav de handicap cu valabilitate permanentă, prin certificatul din 10 martie 2009. Ulterior reclamantul a formulat cerere de reevaluare agravare la C.S.E.P.H.A. Constanţa care a emis certificatul din 30 octombrie 2009 prin care s-a menţinut încadrarea în grad grav de handicap fără asistent personal, soluţie menţinută de C.S.E.P.H.A.
S-a susţinut că din documentele medicale depuse la dosar, rezultă că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a beneficia de asistent personal întrucât reiese că hemodializa (mijlocul de substituţie a funcţiei renale) este eficientă (uree 159mg/dl): anemia nu este severă (sub 8 g Hb/dlci) ci moderată (11,2 g/dl cu Ht 34%); nu au apărut complicaţii de tipul accidentului vascular cerebral sau accidentelor ischemice tranzitorii repetate datorate hipertensiunii arteriale secundare.
c) Sentinţa primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 259/CA din 8 iulie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile ca nefondată; a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul - B.Ş., în contradictoriu cu pârâta - C.S.E.P.H.A.; a anulat Decizia nr. 3114 din 07 aprilie 2010 emisă de pârâtă ca fiind nelegală; a obligat pârâta să soluţioneze contestaţia formulată de reclamanta împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap din 30 octombrie 2009 cu respectarea dispoziţiilor art. 38 şi urm. din Ordinul nr. 245/2005; a respins ca nefondate capetele de cerere privind suspendarea Deciziei nr. 3114 din 07 aprilie 2010 şi plata daunelor morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a considerat că decizia emisă de Comisia Superioară nu este motivată, întrucât nu a arătat de ce nu a luat în considerare adeverinţele medicale din 28 octombrie 2009 şi din 5 aprilie 2010 eliberate de medici specialişti care au susţinut că reclamantul necesită însoţitor.
A apreciat judecătorul fondului că nemotivarea soluţiei adoptate în soluţionarea contestaţiei atrage nulitatea acesteia, nulitate ce nu poate fi acoperită prin concluziile formulate prin întâmpinarea depusă în cauză.
Cu privire la daunele morale solicitate s-a arătat că reclamantul nu a făcut dovada existenţei şi cuantumului acestora şi că recunoaşterea vătămării produse prin actele anulate reprezintă o reparaţie adecvată pentru prejudiciul moral.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susţinut că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004.
S-a arătat că Decizia Comisiei Superioare nr. 3114/2010 este motivată prin trimiterea la actul normativ incident în materia bolilor handicapante, motiv pentru care sentinţa primei instanţe este nelegală.
b) Întâmpinarea depusă
Reclamantul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi a depus acte în susţinerea poziţiei procesuale
c) Examinarea motivelor de recurs
Înalta Curte examinând motivele de recurs privind neîndeplinierea procedurii prealabile este nefondat.
Cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile
Reclamantul a solicitat acordarea asistentului personal, ca urmare a afecţiunilor pe care le prezintă şi a gradului de handicap grav.
Prin certificatul de încadrare în grad de handicap s-a stabilit că aceasta nu poate beneficia de asistent personal ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor din Ordinul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 762/2007 şi nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătăţii Publice.
Împotriva acestui certificat s-a formulat contestaţie la C.S.E.P.H.A.
Prin Decizia nr. 3114 din 10 martie 2009 C.S.E.P.H.A. a respins contestaţia reclamantului, menţinând soluţia comisiei de evaluare a persoanei adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Constanţa.
Aşadar, reclamantul a parcurs procedura administrativă prealabilă învestirii instanţei de judecată, ca mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a actului administrativ, prin reexaminarea lui de către organul ierarhic superior, fiind astfel îndeplinită condiţia specială de exerciţiu a dreptului la acţiune.
Cu privire la anularea deciziei pentru nemotivare
Însă, motivul de recurs privind greşita anulare a Deciziei nr. 3114/2010 a Comisiei Superioare de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi este fondat.
Dreptul la o bună administrare reglementat de art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene include, şi obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile.
Acest drept face parte din categoria ";Drepturile cetăţenilor"; şi a fost instituit pentru a proteja persoanele de eventualul exces de putere al administraţiilor, pentru ca acestea să beneficieze de un tratament imparţial şi echitabil din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii dar şi al statelor membre ale Uniunii care aplică dreptul Uniunii.
În cauza prezentă Decizia nr. 3114/2010 a Comisiei Superioare de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi este motivată prin trimiterea făcută la pct. C al deciziei, la criteriile medico-psiho-sociale, aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice.
Numirea, ca urmare a stabilirii gradului de handicap, a unui asistent personal se face în conformitate cu criteriile din Ordinul nr. 762/2007.
Ori, prin trimiterea la aceste criterii autoritatea pârâtă a motivat actul.
De altfel motivul de anulare a deciziei pentru nemotivarea acesteia nu a fost invocat în acţiune sau în precizările ulterioare, fiind analizat de instanţă din oficiu, fără a fi pus în discuţia părţilor, cu încălcarea art. 129 C. proc. civ.
d) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere că prima instanţă a soluţionat în mod greşit cauza, reţinând nulitatea actului, ca urmare a nemotivării acestuia, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ. va admite recursul pârâtului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, va casa sentinţa şi va trimite cauza pentru rejudecare pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva Sentinţei nr. 250 din 8 iulie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 5288/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5290/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|