ICCJ. Decizia nr. 5511/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5511/2010
Dosar nr. 4021/1/2010
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 331 din 29 aprilie 2010.
Prin hotărârea nr. 331 din 29 aprilie 2010, Plenul C.S.M. a respins contestaţia formulată de S.F. împotriva hotărârii din 22 aprilie 2010 a secţiei pentru judecători.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul C.S.M. a reţinut şi a analizat următoarele aspecte:
Prin hotărârea din 22 aprilie 2010, secţia pentru judecători a C.S.M. a respins contestaţia formulată de doamna judecător S.F. împotriva hotărârii din 12 aprilie 2010 a comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 09 mai 2010, prin care a fost respinsă cererea doamnei S.F. de înscriere la concurs, având în vedere incidenţa interdicţiei prevăzută de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, precum şi neîndeplinirea cerinţei impusă de art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, sub aspectul neîndeplinirii condiţiei de vechime efectivă în magistratură.
Plenul a observat că recurenta S.F. a fost numită în funcţia de judecător la data de 24 februarie 2010 şi are o vechime în această funcţie de 5 ani, 5 luni şi 23 de zile, calculată la data de 09 mai 2010.
De asemenea, doamna S.F., pentru o perioadă de 20 de ani, 9 luni şi 5 zile, a exercitat profesia de avocat, iar în perioada 07 iunie 2004 -25 august 2009 a îndeplinit funcţia de judecător, fiind eliberată din funcţie prin pensionare, ulterior promovând concursul de admitere în magistratură organizat la data de 15 noiembrie 2009, fiind numită judecător la Judecătoria Brad.
Plenul a reţinut aplicabilitatea prevederilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 care interzic promovarea persoanelor numite în baza acestui concurs la alte instanţe timp de 3 ani de la numire.
Cu privire la vechimea necesară participării la concursul de promovare în funcţii de execuţie la instanţe superioare, Plenul a evocat dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, conform cărora „se ia în calcul şi perioada în care judecătorul a exercitat profesia de avocat”, dar a subliniat că aceste dispoziţii au fost declarate neconstituţionale, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 785 din 12 mai 2009, încetându-şi efectele juridice.
2. Recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare de către recurenta S.F.
Motivele de recurs pot fi încadrate la cele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ.
2.1. Recurenta consideră că, deşi a promovat concursul de admitere în magistratură pentru persoanele cu vechime în specialitate, situaţia sa se identifică faptic cu o reîncadrare în funcţie. Împrejurarea că a revenit în magistratură prin concurs şi nu prin interviu, nu poate constitui un impediment în a redobândi şi drepturile deţinute anterior promovării.
În acest sens s-ar încălca dispoziţiile art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 care recunosc judecătorilor şi procurorilor eliberaţi din funcţie din motive neimputabile, păstrarea drepturilor dobândite anterior eliberării din profesie.
2.2. Recurenta apreciază că nu se află în situaţia aplicabilităţii alin. (14) al art. 33 din Legea nr. 303/2004 deoarece interdicţia de a promova vizează persoanele nou intrate în profesie.
În acelaşi sens, Plenul C.S.M. a hotărât că nu se impune urmarea cursurilor de formare profesională de 6 luni şi nici stagiul de practică, de unde rezultă că recurenta nu se află în situaţia celor nou intraţi în magistratură.
2.3. Sub aspectul garanţiilor procedurale recurenta invocă încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât soluţionarea contestaţiei nu a fost făcută de o instanţă independentă şi imparţială.
3. Întâmpinarea formulată de intimatul C.S.M.
3.1. Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, avându-se în vedere dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Vechimea necesară pentru promovarea în funcţia de judecător/ procuror de curte de apel/ parchet este de 6 ani, iar recurenta are o vechime de 5 ani, 5 luni şi 23 de zile, calculată la data de 9 mai 2010.
3.2. În privinţa recurentei este aplicabilă şi interdicţia stabilită de art. 33 alin. (14) de a promova la alte instanţe sau parchete timp de cel puţin 3 ani de la numirea în funcţia de judecător sau procuror.
3.3. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 785 din 12 mai 2009 au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi la expirarea termenului de 45 de zile, aceste prevederi şi-au încetat efectele juridice.
Urmare acestei împrejurări, perioada în care recurenta a îndeplinit funcţia de avocat nu poate fi avută în vedere în calculul vechimii minime.
3.4. Susţinerile referitoare la încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu pot fi reţinute, deoarece C.S.M. nu este instanţă de judecată în sensul legii şi nu cade sub incidenţa art. 6 sus-menţionat.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
1.1. Cererea recurentei de înscriere la concursul de promovare în funcţii de execuţie a fost respinsă de intimat pentru două motive:
- recurenta se află sub incidenţa interdicţiei prevăzută de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
- recurenta nu îndeplineşte condiţia privind vechimea necesară pentru participarea la concursul de promovare în funcţii de execuţie, prevăzută de art. 44 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
1.2. Astfel că, indiferent dacă în speţă sunt/ nu sunt aplicabile prevederile art. 33 alin. (14), recurenta nu avea la acea dată vechime necesară pentru a promova în funcţia de judecător de curte de apel, respectiv, cea de 6 ani.
1.3. În urma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 785 din 12 mai 2009, recurentei nu i se mai ia în calcul vechimea ca avocat, deoarece dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi-au încetat aplicabilitatea.
1.4. Datorită modificărilor legislative intervenite între momentul ieşirii la pensie a recurentei şi revenirii în magistratură prin concurs, condiţiile de promovare în funcţii de execuţie la o instanţă superioară sunt diferite.
Aceasta nu înseamnă că recurentei nu i s-au recunoscut drepturile câştigate anterior sau că s-a aplicat o discriminare în ceea ce o priveşte.
Recurenta se poate înscrie la un examen viitor, când îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.
1.5. Instanţa de recurs îşi însuşeşte apărările formulate de intimat în privinţa încălcării prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, recurenta beneficiind de acces la o instanţă având caracteristicile cerute de Convenţie şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
2. Faţă de acestea, în drept, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/ 2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.F. împotriva hotărârii nr. 331 din 29 aprilie 2010 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5510/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5514/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
