ICCJ. Decizia nr. 5514/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5514/2010
Dosar nr. 137/42/2010
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamantul E.D. a chemat în judecată pârâţii Inspectoratul Şcolar al Judeţului Buzău şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând anularea ordinului din 06 mai 2009 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, reintegrarea sa în funcţia avută anterior, obligarea celor doi pârâţi la plata drepturilor salariale calculate de la data eliberării sale din funcţie şi până la data reintegrării.
Totodată, reclamantul E.D. a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale, precum şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Inspectoratul Şcolar al Judeţului Buzău, a invocat, prin întâmpinare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi, pe cale de consecinţă, scoaterea sa din cauză.
Prin sentinţa nr. 65 din 18 martie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, a respins atât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Şcolar Judeţean Buzău, cât şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Totodată, instanţa de fond a admis acţiunea formulată de reclamantul E.D. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar al Judeţului Buzău şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a anulat ordinul nr. 3682 din 06 mai 2009 şi a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior, a obligat pârâţii la plata către reclamant a drepturilor salariale, inclusiv sporurile legale ce i se cuvin de la data eliberării din funcţie, până la reintegrarea sa în funcţie, obligând pârâţii la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale către reclamant şi a sumei de 1.700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin ordinul emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, reclamantul a fost eliberat din funcţia de inspector şcolar, deţinută în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Buzău.
Cu privire la excepţia tardivităţii acţiunii, instanţa de fond a apreciat că este nefondată, motivat de împrejurarea că ordinul atacat nu a fost comunicat reclamantului.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Şcolar Judeţean Buzău, prima instanţă a constatat că şi această excepţie este nefondată, întrucât în cauză este vorba de o instituţie subordonată Ministerului, având calitatea de ordonator terţiar de credite, iar o eventuală plată a drepturilor salariale va fi realizată de această instituţie.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel Ploieşti, având în vedere că ordinul atacat a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, declarată neconstituţională, a constatat că nu există motive argumentate în fapt sau în drept pentru încetarea contractului de management educaţional şi a apreciat măsura eliberării reclamantului din funcţie ca fiind abuzivă.
Referitor la cererea de acordare a daunelor morale, instanţa de fond a apreciat că nedreptatea creată reclamantului prin eliberarea sa din funcţie în urma emiterii unui ordin nelegal, a fost de natură a-i crea prejudicii din punct de vedere profesional, familial şi social.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Buzău.
2.1. În recursul formulat, Inspectoratul Şcolar Judeţean Buzău a invocat motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 8 şi art. 3041 din C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond, în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ordinul nr. 3682/2009 fiind emis de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
2.2. În recursul formulat, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a invocat ca temei legal dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Astfel, argumentează ministerul recurent, instanţa de fond, pentru a anula ordinul atacat, a invocat în mod greşit Decizia nr. 1257/2009, deşi deciziile Curţii Constituţionale produc efecte numai pentru viitor.
De asemenea, susţine recurentul, instanţa de fond a acordat daunele morale în mod nelegal, dispoziţiile art. 998 C. civ. impunând existenţa unei culpe, or ministerul nu putea să nu pună în aplicare dispoziţiile O.U.G. nr. 37/2009.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a combătut criticile recursurilor şi a cerut respingerea acestora, susţinând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Recursurile vor fi admise pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză, este necontestat că intimatul-reclamant, numit inspector şcolar general prin ordinul din 3 martie 2008 al Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, a fost eliberat din această funcţie prin Ordinul nr. 3682 din 8.05.2009 emis de şeful aceluiaşi minister, când i-a încetat şi contractul de management educaţional.
De asemenea este necontestat că ordinul nr. 3682/2009 a fost emis în temeiul art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a administraţiei publice, care au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1257/2009 de către Curtea Constituţională.
Astfel fiind, instanţa de fond, făcând aplicaţiunea prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, a dispus în mod judicios anularea actului administrativ lipsit de temei legal, cu consecinţa repunerii intimatului-reclamant în situaţia anterioară – reintegrarea în funcţia avută anterior şi plata pagubei materiale – drepturile salariale cuvenite legal.
Instanţa de fond a greşit, însă, atunci când a acordat daune morale, fără ca în cauză să fi fost dovedită producerea unui astfel de prejudiciu moral care să nu poată fi remediat decât prin plata unei sume de bani.
Într-adevăr, este de presupus, că eliberarea dintr-o funcţie de conducere printr-un act administrativ nelegal este în măsură să aducă atingere reputaţiei şi prestigiului profesional şi social, dar, soluţia de anulare a actului administrativ, cu consecinţa reintegrării în funcţie, constituie prin ea însăşi o reparaţie suficientă, pentru persoana în cauză.
Astfel fiind, cele două recursuri vor fi admise pentru acest motiv, iar soluţia instanţei de fond va fi modificată în sensul înlăturării daunelor morale.
Motivul de recurs invocat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Buzău cu privire la lipsa calităţii sale procesuale nu a putut fi primit, din moment ce, în raport cu soluţia dată şi cu calitatea sa de ordonator de credite (terţiar) este necesar ca hotărârea dată să-i fie opozabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Buzău şi de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei civile nr. 65 din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios, administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că înlătură dispoziţiile privind daunele morale.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5511/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5516/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
