ICCJ. Decizia nr. 5509/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5509/2010
Dosar nr. 1467/102/2009
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Târgu Mureş, reclamanta comuna Bogata a chemat în judecată pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut cultelor Religioase din România, solicitând anularea deciziei nr. 2056 din 20 mai 2009 emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin decizia atacată s-a dispus retrocedarea către Parorhia Reformată Bogata a imobilului aflat în domeniul public al comunei, cu destinaţia şcoală generală.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, arătând că Parorhia Reformată Bogata a făcut dovada dreptului său de proprietate înscris în cartea funciară a imobilului la data de 08 aprilie 1910, imobilul fiind preluat prin expropriere de Statul Român şi înscris ca atare în cartea funciară, conform adresei din 11 octombrie 1949.
Prin sentinţa nr. 1214 din 10 noiembrie 2009 s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.
Prin sentinţa nr. 50 din 08 martie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins cererea de chemare în judecată formulată de Comuna Bogata, în contradictoriu cu Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că menţiunile înscrise în cărţile funciare ale imobilului, ale căror copii au fost depuse la dosar, fac pe deplin dovada dreptului de proprietate al Parohiei Reformate Bogata asupra imobilului.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că în acel imobil funcţiona şcoala populară generală de stat din Bogata în anii 1907, 1913, 1914, nu reprezintă o dovadă a susţinerilor reclamantei în sensul că imobilul a fost dobândit prin donaţie de Statul Maghiar în 1893, iar faptul că într-un imobil îşi desfăşoară activitatea o şcoală nu presupune în mod automat că dreptul de proprietate asupra imobilului ar aparţine acesteia.
De asemenea, instanţa de fond, apreciind că reclamanta nu a făcut vreo dovadă contrară încheierilor din cartea funciară, a constatat că efectuarea unei expertize tehnice este inutilă cauzei, iar faptul că imobilul face parte din domeniu public al comunei, sau că prin retrocedare s-a restrâns locul de joacă al copiilor nu prezintă relevanţă.
Referitor la o eventuală extindere a imobilului, efectuată în anii 1893-1945, prima instanţă a apreciat că reclamanta nu a făcut vreo dovadă că imobilul în cauză s-ar fi aflat în proprietatea statului în acea perioadă.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta Comuna Bogata, prin Primar, care a invocat motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele critici:
2.1. Instanţa de fond trebuia să introducă în cauză şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în favoarea căruia este înscris un drept de folosinţă a imobilului înscris în cartea funciară Bogata;
2.2. Hotărârea pronunţată cuprinde motive contradictorii, revenind în mod justificat asupra unei probe pe care o încuviinţase la 04 februarie 2010 şi a ignorat faptul că imobilul în litigiu fusese donat de Parohia Reformată Bogota pentru şcoala din localitate, încă din anul 1983;
3.3. Instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii, reţinând în mod eronat că imobilul în litigiu ar fi intrat în proprietatea statului ca efect al Decretului nr. 176/1948, deşi acesta intrase în proprietatea statului în anul 1983 ca urmare a unei donaţii;
3.4. Instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile art. 800 şi urm. C. civ. şi ale art. 1886 şi urm. C. civ., imobilul intrând în proprietatea statului în anul 1893, precum şi ale Legii nr. 213/1998, nesocotind că imobilul se află în proprietatea comunei, fiind intrat în proprietatea statului în mod legal.
Comisia Specială de Retrocedare a depus întâmpinare prin care a combătut criticile formulate în recurs:
- instanţa de fond nu era obligată să introducă în cauză Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, din moment ce această autoritate nu mai are niciun drept asupra imobilului respectiv, iar cadrul procesual a fost stabilit de reclamantă, potrivit principiului disponibilităţii;
- hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motive contradictorii;
- reclamanta nu a făcut dovada contrarie înscrierilor din cartea funciară.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Recursul este întemeiat pentru motivele care vor fi prezentate în continuare:
Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă făcută mai sus, prin decizia nr. 2056 din 20 mai 2009, Comisia Specială de Retrocedare – în baza H.G. nr. 94/2000, a admis cererea formulată de Parohia Reformată Bogata, prin Eparhia Reformată din Ardeal şi a dispus să i se retrocedeze partea din imobilul situat în comuna Bogata, imobil în care îşi desfăşoară activitatea Şcoala generală din comuna Bogata.
Din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că imobilul respectiv face parte din domeniul public al comunei Bogata, potrivit H.G. nr. 964/2002, Anexa nr. 23, fiind afectat şcolii generale din localitate.
Recurenta-reclamantă comuna Bogata, prin Primarul B.L., a cerut anularea deciziei nr. 2056 din 20 mai 2009, având calitatea de terţ în raport cu actul administrativ atacat, în condiţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
Deşi, din prevederile Legii nr. 554/2004 rezultă că acţiunea introdusă de o persoană vătămată printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, precum în cauza de faţă, se judecă în contradictoriu cu beneficiarul actului respectiv, instanţa de fond, manifestând şi lipsă de rol activ – art. 129 alin. (5) C. proc. civ., a judecat cauza fără citarea beneficiarului deciziei nr. 2056/2009, ca şi cum nu ar fi existat posibilitatea anulării acestei decizii.
Pe de altă parte, prin încheierea din 04 martie 2010, instanţa de fond a respins efectuarea expertizei solicitate de reclamantă şi a închis procedura probatorie fără nicio motivare.
Procedând în acest mod, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, ceea ce va atrage desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, ocazie cu care celelalte motive de recurs şi critici formulate de recurenta-reclamantă vor fi cercetate ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de comuna Bogata, prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 50 din 08 martie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5505/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5510/2010. Contencios → |
|---|
