ICCJ. Decizia nr. 5554/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5554/2010
Dosar nr. 4514/1/2010
Şedinţa publică de la 10 decembrie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, R.E. - judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti - a solicitat anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 763 din 30 aprilie 2009, prin care i-a fost respinsă cererea de promovare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori.
În motivarea cererii, R.E. a arătat că a susţinut concursul de promovare pe o funcţie de execuţie în cadrul Curţii de Apel Bucureşti la data de 5 octombrie 2008 şi a obţinut media 9.00.
S-a mai menţionat că rezultatele concursului au fost validate în şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 13 noiembrie 2008, prin Hotărârea Plenului nr. 1212 din 13 noiembrie 2008, însă, deşi a avut o medie bună, nu a putut ocupa un loc în cadrul Secţiei a III-a civilă, întrucât a fost scos la concurs doar un singur post.
Având în vedere că, la data de 24 aprilie 2009, s-a semnat Decretul Prezidenţial de eliberare din funcţie, în vederea pensionării, a d-nei judecător B.C.G., recurenta a arătat că a formulat cerere de promovare prin valorificarea examenului susţinut la data de 5 octombrie 2008, însă, cererea a fost respinsă în mod nelegal prin Hotărârea Plenului nr. 763/2009.
Recurenta a criticat acest act arătând că principiul nediscriminării nu a fost respectat în cazul său de către Consiliul Superior al Magistraturii, deoarece, la data soluţionării cererii de valorificare, postul era în procedură de vacantare şi putea fi valorificat în condiţii similare, aplicate anterior altor colegi.
În ceea ce priveşte termenul de 6 luni pentru valorificarea examenului, s-a precizat de către recurentă că, în opinia sa, acest termen curge cu începere de la data ";publicării rezultatelor validate";, iar nu de la simpla afişare a acestora.
Sub acest aspect, recurenta a învederat dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 194 din 9 martie 2006 de aprobare a Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor.
În acest context, recurenta a susţinut că rezultatele finale au necesitat validarea, iar această validare a fost făcută în mod expres în şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 13 noiembrie 2008 prin Hotărârea nr. 1212, iar examenul nu putea produce efecte juridice decât ulterior validării acestuia prin Hotărârea Plenului.
În temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, anularea Hotărârii nr. 763 din 30 aprilie 2009 pronunţată de Plenul C.S.M. şi obligarea intimatului să procedeze la valorificarea rezultatului obţinut de ea la concursul de promovare din 5 octombrie 2008, prin promovarea sa pe un post de judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, vacantat ca urmare a eliberării din funcţie, prin pensionare, a d-nei judecător B.C.
Prin Decizia nr. 5454 din 30 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de R.E. împotriva Hotărârii nr. 763 din 30 aprilie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie s-au reţinut următoarele:
În raport cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor şi având în vedere faptul că rezultatele finale ale concursului de promovare în funcţii de execuţie din data de 5 octombrie 2008 au fost afişate la data de 20 octombrie 2008, fiind validate, în ceea ce priveşte Curtea de Apel Bucureşti, prin Hotărârea nr. 1212 din 13 noiembrie 2008, Plenul C.S.M. a constatat că termenul de 6 luni reglementat de Regulament s-a împlinit la data de 20 aprilie 2009, motiv pentru care au fost avute în vedere la soluţionarea cererilor de valorificare doar posturile ce s-au vacantat anterior acestei date.
În plus, intimatul C.S.M. a reţinut în actul administrativ atacat că, din datele deţinute de Direcţia de resurse umane şi organizare, a rezultat că, la nivelul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 20 aprilie 2009, nu erau posturi de execuţie vacante la niciuna dintre secţiile la care se solicita valorificarea.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.
Aşadar, din conţinutul textului normativ anterior indicat, reiese că dispoziţiile aflate în discuţie oferă doar vocaţia candidaţilor care nu au putut fi promovaţi din cauza lipsei de posturi vacante la ocuparea unor posturi ce s-ar elibera ulterior, în raport de situaţia existentă la momentul formulării cererii de valorificare a rezultatului concursului.
În acest context, Înalta Curte a apreciat că, faţă de modul de reglementare a art. 30 alin. (1) din Regulament, termenul de 6 luni în care poate fi valorificat rezultatul obţinut la concursul de promovare curge de la simpla comunicare a rezultatelor finale ale concursului, iar nu de la data publicării rezultatelor finale validate, aşa cum susţine recurenta.
Trebuie aplicat principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
În speţă, rezultatele finale ale concursului de promovare în funcţii de execuţie din data de 5 octombrie 2008 au fost afişate, astfel că termenul de 6 luni de valorificare a expirat la aşa cum reţine intimatul C.S.M. în cadrul actului administrativ contestat.
Astfel cum rezultă din prevederile art. 25 coroborate cu cele ale art. 26 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, în înţelesul acestui act normativ, rezultatele finale sunt cele obţinute după soluţionarea contestaţiilor, iar comunicarea acestora se face prin publicarea lor pe paginile de internet ale C.S.M., Institutului Naţional al Magistraturii şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi afişarea la sediile curţilor de apel, tribunalelor şi judecătoriilor şi ale parchetelor.
Recurenta R.E. a optat pentru Secţia a III-a Civilă a Curţii de Apel Bucureşti, pentru care nu exista nici un post vacant sau pentru care să fie în curs o procedură de vacantare a 1 post.
În mod corect, a reţinut intimatul C.S.M. că trebuiau luate în considerare, la soluţionarea cererilor de valorificare, doar posturile vacante anterior datei de 20 aprilie 2009.
Înalta Curte a constatat că situaţia prezentată de recurentă nu se circumscrie conceptului de discriminare, deoarece nu este vorba despre o situaţie identică, aşa cum prevede O.G. nr. 137/2000.
Împotriva Deciziei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat cerere de revizuire R.E.
În cererea de revizuire s-a susţinut că cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ. este admisibilă întrucât recursul formulat împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii are caracterul unei cereri de chemare în judecată, iar instanţa de recurs nu a analizat cererea privind obligarea intimatului să procedeze la valorificarea rezultatului obţinut la concursul din 5 octombrie 2009.
S-a precizat că în considerentele Deciziei nr. 5454 din 30 noiembrie 2009 nu se face nicio referire la cererea sa privind postul eliberat prin pensionarea d-nei B.C., ceea ce echivalează cu nepronunţarea asupra unei cereri.
Cu privire la reţinerea unor înscrisuri doveditoare de către partea adversă s-a precizat că documentaţia administrativă nu este pusă la dispoziţia candidaţilor, iar actele nu i-au fost comunicate în timpul soluţionării recursului.
Au fost invocate ca motiv de revizuire şi prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, constând în încălcarea normelor dreptului comunitar, respectiv a Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
Intimatul, Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Cu privire la motivele de revizuire întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ. s-a invocat inadmisibilitatea cererii pentru că hotărârea instanţei de recurs nu a evocat fondul.
Referitor la petitul cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 s-a invocat excepţia tardivităţii introducerii acesteia.
Înalta Curte examinând cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ. constată că aceasta este inadmisibilă.
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ. pentru ca o cerere de revizuire să fie admisibilă trebuie ca hotărârea ce se cere a fi revizuită să evoce fondul cauzei.
În speţa prezentă prin Decizia nr. 5454 din 30 noiembrie 2009 s-a respins recursul declarat de recurenta R.E. împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit art. 29 alin. (7) şi (9) din Legea nr. 317/2004 hotărârea pronunţată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este supusă căii de atac a recursului, fiind irevocabilă.
Ca urmare a acestei prevederi legislative nu se poate aprecia că recursul declarat împotriva hotărârii Consiliul Superior al Magistraturii are caracter de acţiune împotriva hotărârii.
Înalta Curte precizează că în sistemul de drept procesual român operează principiul legalităţii căilor de atac, în sensul că acestea sunt reglementate de lege, astfel că instanţa nu are posibilitatea să facă o altă calificarea a căii de atac.
Având în vedere că prin Decizia nr. 5454/2009 s-a soluţionat recursul declarat de R.E. şi cum hotărârea instanţei de recurs nu evocă fondul, cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 şi 5 se va respinge ca inadmisibilă.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire formulată în baza art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, aceasta urmează a fi respinsă ca tardivă.
Referitor la excepţia tardivităţii cererii de revizuire, Înalta Curte constată că potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ";Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părţii interesate, în termen de 15 zile de la pronunţare. Cererea de revizuire se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare";.
În acest text este stabilit şi termenul în care se poate formula cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Termenul este de 15 zile de la comunicarea hotărârii judecătoreşti atacate.
Însă, fiind în discuţie o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, în lege s-a prevăzut obligaţia pentru partea interesată de a solicita comunicarea hotărârii, iar pentru aceasta se impunea formularea unei cereri temeinic motivate, de către persoana interesată, cerere care trebuie adresată în termen de 15 zile de la pronunţare.
Prin urmare, pentru a formula o asemenea cerere de revizuire, partea interesată, în termen de 15 zile de la pronunţarea hotărârii, va trebui să adreseze instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă şi irevocabilă o cerere temeinic motivată pentru comunicarea hotărârii.
Ulterior, cererea de revizuire trebuie adresată aceleiaşi instanţe într-un termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
În speţă, se constată că hotărârea atacată în cererea de revizuire a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la 30 noiembrie 2009.
Cererea de comunicare a deciziei s-a formulat la 25 martie 2010.
Având în vedere că decizia s-a pronunţat la 30 noiembrie 2009, iar cererea de comunicare s-a formulat la 25 martie 2010, aceasta este tardivă, fiind depăşit termenul de 15 zile reglementat de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de R.E. împotriva Deciziei nr. 5454 din 30 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 322 pct. 2 şi pct. 5 C. proc. civ., ca inadmisibilă.
Respinge cererea de revizuire formulată de R.E. împotriva aceleiaşi decizii, în temeiul art. 21 din Legea nr. 554/2004, ca tardivă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5553/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5557/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
