ICCJ. Decizia nr. 5557/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5557/2010
Dosar nr. 36122/3/2008
Şedinţa publică de la 10 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 29 septembrie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a cărei competenţă de soluţionare a fost declinată prin Sentinţa nr. 3130 din 18 noiembrie 2008, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I.S.C. obligarea acestuia să răspundă contestaţiei sale formulată în data de 15 iulie 2008.
În motivarea acţiunii, se arată de către reclamantă că în anul 2006 a dobândit calitatea de absolvent cu studii superioare, specialitatea finanţe, contabilitate, informatică, astfel că a solicitat angajatorului său, I.J.C. Argeş, atestarea acestei calităţi şi avansarea în gradul corespunzător.
A mai arătat reclamanta că răspunsul I.J.C. Argeş nu a fost mulţumitor, astfel că a adresat o contestaţie instituţiei centrale I.S.C., însă acesta din urmă nu i-a transmis nici un răspuns.
Prin întâmpinarea formulată de I.S.C. s-a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile.
Prin completarea la întâmpinare depusă la data de 11 noiembrie 2008, pârâtul a arătat că reclamanta nu justifică dreptul sau interesul legitim în accepţiunea Legii contenciosului administrativ, drepturile şi interesele legitime care decurg exclusiv dintr-un contract individual de muncă, nu pot fi asimilate drepturilor fundamentale prevăzute de Constituţie.
Prin Sentinţa nr. 557 din 11 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C.F.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele.
Contestatul refuz al pârâtului nu se încadrează în categoria actelor administrative asimilate consacrate în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, neconstituind un refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din lege, cât timp pârâtul nu a emis acest refuz în exercitarea puterii publice, ca autoritate publică, ci în considerarea calităţii sale de angajator al personalului contractual.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta C.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul de judecată din 13 noiembrie 2009, pentru lipsa nejustificată a părţilor, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Cauza a fost repusă pe rol, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Cum, în cauză, nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din acelaşi Cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de C.F. împotriva Sentinţei nr. 557 din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5554/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2633/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
