ICCJ. Decizia nr. 735/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 735/2010
Dosar nr.784/54/2009
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta R.E.C. a chemat în judecată pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice (D.G.F.P.) Dolj, Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Craiova, solicitând suspendarea Deciziei de impunere nr. X din 25 februarie 2009 emisă de pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Craiova privind obligaţiile fiscale suplimentare pentru persoane fizice care desfăşoară activităţi independente în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. Y din 25 februarie 2009 încheiat de Serviciul de Inspecţie Fiscală Persoane Fizice, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la plângerea formulată împotriva actelor administrative.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat cererea.
Reclamanta arată că s-a efectuat un control fiscal pentru perioada 01 iunie 2006 - 30 iunie 2008 ce a vizat în principal transferul de proprietate de imobile efectuate de reclamantă singură sau împreună cu alte persoane coproprietare.
În urma efectuării controlului fiscal, a fost încheiat Raportul de inspecţie fiscală nr. Y din 25 februarie 2009 şi Decizia de impunere nr. X din 25 februarie 2009, prin care s-au stabilit obligaţii de plată cumulate privind TVA şi majorări de întârziere în cuantum total de 1.120.023 RON.
Împotriva actelor administrative fiscale a formulat plângere prealabilă la organul emitent. A apreciat că măsurile dispuse de organele de control sunt nelegale iar acestea nu au interpretat corect prevederile legale în stabilirea obligaţiilor de plată.
În opinia reclamantei, cererea de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale contestate, formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, îndeplineşte atât condiţia cazului bine justificat, prin faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea înaintea definitivării acestei proceduri, mai înainte ca justiţia să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie motiv întemeiat de suspendare, cât şi condiţia producerii unei pagube iminente.
A precizat că prin înfiinţarea popririi se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură să conducă la imposibilitatea oricărei plăţi către terţe persoane, în condiţiile în care pârâtele au instituit măsuri asiguratorii asupra averii reclamantei.
3. Apărările formulate de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj în nume propriu şi în numele şi pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Craiova.
3.1. Prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă, arătând că aceasta trebuia să îndeplinească obligaţia legală prevăzută de art. 215 alin. (2) C. proc. civ., respectiv plata cauţiunii.
3.2. A invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a Raportului de inspecţie fiscală nr. Y din 25 februarie 2009, acesta nefiind un act administrativ fiscal în raport cu art. 41 C. proCod Fiscal şi cu prevederile Legii nr. 554/2004, nesusceptibil de punere în executare.
3.3. Cererea de suspendare nu îndeplineşte condiţiile reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Condiţia cazului bine justificat nu este îndeplinită, astfel că, împrejurările invocate de reclamantă nu sunt de natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalităţii actului administrativ contestat.
Prezumţia de legalitate şi de veridicitate de care se bucură actul administrativ-fiscal determină executarea acestuia din oficiu, actul administrativ devenind titlu executoriu.
Eventualele acte de executare emise pentru recuperarea creanţelor bugetare datorate de reclamantă se pot ataca pe calea contestaţiei la executare, instanţa de contencios administrativ nefiind competentă să analizeze aceste acte.
Nici condiţia producerii unei pagube iminente nu este îndeplinită, atâta timp cât dreptul reclamantei de a-şi desfăşura activitatea în continuare, nu a fost îngrădit, iar pentru dovedirea prejudiciului nu s-au depus acte la dosar din care să rezulte un prejudiciu efectiv sau perturbarea activităţii contribuabilului respectiv.
4. Hotărârea Curţii de Apel Craiova.
Prin Sentinţa nr. 148 din 24 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova a admis în parte cererea formulată de reclamantă, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. X din 25 februarie 2009 emisă de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Craiova, până la pronunţarea instanţei de fond.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii instanţei de fond.
Judecătorul fondului a apreciat ca fiind întemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a Raportului de inspecţie fiscală nr. Y din 25 februarie 2009 în raport cu prevederile art. 41 C. proCod Fiscal, acest act administrativ nefiind susceptibil de punere în executare.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că în raport cu prevederile art.127, 126 şi 128 alin. (1) din Cod Fiscal, contribuabila reclamantă este o persoană impozabilă, care a desfăşurat activităţi economice supuse regimului de aplicare a TVA-ului, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 152 alin. (1) şi art. 153 Cod fiscal referitoare la obligaţia contribuabilului de a se înregistra ca plătitor de TVA, calculându-se retroactiv TVA ce ar fi trebuit plătit de la data la care reclamanta a devenit plătitor de TVA prin depăşirea plafonului maxim al cifrei de afaceri.
S-a reţinut că reclamanta a plătit cauţiunea prevăzută de art. 215 C. proCod Fiscal, iar măsura suspendării se impune de vreme ce s-a dovedit în cauză faptul că reclamanta a sesizat autoritatea publică emitentă cu o contestaţie, iar cele 2 condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat şi paguba iminentă sunt reciproc determinate.
În acest sens s-a constatat că motivarea reţinută în actul de control şi indicarea textelor legale incidente nu este completă şi concludentă.
Nu s-au indicat pentru fiecare perioadă fiscală supusă controlului, respectiv anii 2005, 2006, 2007 şi 2008, prevederile Codului fiscal în vigoare şi incidente la fiecare moment în parte.
Nu s-au indicat normele de aplicare incidente pentru fiecare perioadă în parte.
Nu s-au stabilit şi definit noţiunea de activitate economică şi caracterul continuu al acesteia, în raport de Normele metodologice aprobate prin HG nr. 44/2004 pentru fiecare perioadă fiscală, pentru a putea fi analizată îndeplinirea cumulativă a celor 4 condiţii prevăzute de art. 26 din Legea nr. 571/2003.
Caracterul pagubei iminente care s-ar produce este evident, reţinându-se că o eventuală executare silită având ca obiect suma contestată ar avea loc asupra patrimoniului personal, ca persoană fizică, cu consecinţe asupra drepturilor terţelor persoane ce fac parte din familia reclamantei.
Cu privire la majorările de întârziere, judecătorul fondului a precizat că introducerea căilor administrative de atac, a acţiunii împotriva actelor, precum şi suspendarea actelor administrative, nu sunt cauze care să determine suspendarea aplicării majorărilor de întârziere pentru debite restante.
6. Recursul formulat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, în nume propriu şi în numele pârâtei Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Craiova.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Cuantumul cauţiunii stabilită de instanţa de fond este derizoriu.
Se impunea stabilirea unei cauţiuni de cel puţin 10% din cuantumul sumei contestate, având în vedere jurisprudenţa în materie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
6.2. Nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
6.2.1. Împrejurările reţinute de instanţa de fond, în sensul că motivarea din actul de control şi indicarea textelor legale incidente nu este completă şi concludentă, nu sunt de natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalităţii actului administrativ contestat.
Eventualele acte de executare emise şi comunicate reclamantei se contestă pe calea unei contestaţii la executare, nefiind de competenţa instanţei de contencios administrativ analizarea actelor de executare emise pentru recuperarea creanţelor bugetare datorate de reclamantă.
Aplicarea, chiar şi nelegală, a unor forme de executare silită pentru recuperarea creanţelor bugetare nu poate determina admiterea unei cereri de suspendare formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
6.2.2. Paguba iminentă nu a fost dovedită cu nici un document, iar producerea unui prejudiciu în patrimoniul intimatei nu poate fi demonstrată prin simpla înşiruire a unor etape parcurse de organele fiscale în încercarea de a recupera datoriile la bugetul de stat.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este fondat.
2. Legea nr. 554/2004 recunoaşte principiul executării din oficiu a actelor administrative, astfel încât prevederile referitoare la suspendarea executării actului administrativ reprezintă o excepţie.
3. Existenţa cazului bine justificat definit ca „împrejurarea legată de starea de fapt şi de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ” nu este îndeplinită în speţă.
Analizarea motivării actului contestat şi indicarea incompletă a textelor legale incidente, nu se poate realiza decât odată cu soluţionarea fondului cauzei şi nu cu ocazia procedurii sumare prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Aceste împrejurări nu sunt de natură să creeze o serioasă îndoială asupra legalităţii actului.
De asemenea, pornirea executării silite nu se încadrează în „cazul bine justificat”, în raport de principiul executării din oficiu, mai sus enunţat.
4. La rândul său, condiţia „prevenirii unei pagube iminente”, nu este îndeplinită.
Invocarea unui prejudiciu pur financiar, astfel cum a apreciat instanţa de fond, nu poate fi reţinută.
Condiţia unei daune grave produse în patrimoniul particularilor nu a fost dovedită, astfel încât luarea unei „măsuri de protecţie provizorie” despre care aminteşte judecătorul fondului nu poate fi acceptată în prezenta cauză.
5. În ceea ce priveşte critica referitoare la cuantumul cauţiunii stabilite de instanţa de fond, aceasta nu poate fi primită, deoarece textul legal incident prevede o cauţiune de până la 20%, fără a fi impusă o sumă minimă admisă.
6. Cu privire la opinia exprimată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, se constată că aceasta a fost citată din eroare în recurs, neavând calitate procesuală în cauză.
7. Faţă de considerentele menţionate, în temeiul art. 312 alin. (1), teza I şi alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul urmează să fie admis, iar sentinţa de fond să fie casată.
Nefiind îndeplinite condiţiile cumulativ impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj în nume propriu şi în numele Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Craiova împotriva Sentinţei civile nr. 148 din 24 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată, iar pe fond, respinge cererea de suspendare formulată de reclamant, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 738/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 732/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
