ICCJ. Decizia nr. 740/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 740/2010
Dosar nr.771/1/2009
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 167 din 21 august 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia de nelegalitate precizată şi completată a dispoziţiilor art. 17 alin. (3) lit. a), b), c), d), e), f) din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 589/C/2003 şi Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 591/C/2005 şi a art. 18 alin. (3) lit. a), b), c), d), e), f) din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2145/C/2007 invocată de reclamanta SC ”P.C.L.L.” SRL.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC ”P.C.L.L.” SRL.
La termenul din 30 octombrie 2008 a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 10 din Legea nr. 441/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, dar şi a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2145/C/2007 şi Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 3062/C din 2 decembrie 2008.
În motivarea excepţiilor, recurentul a susţinut, cu privire la prima excepţie invocată, că textul individualizat intră în contradicţie cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3) şi (4), art. 125 alin. (2) şi art. 134 alin. (2) din Constituţia României.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2145/C/2007 şi 3062/C din 2 decembrie 2008 recurentul a precizat că nu s-a menţionat, în mod expres, competenţa intervenţiei în căile de atac promovate de orice persoană.
Prin Încheierea din 22 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 10 din Legea nr. 441/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 şi a Legii nr. 26/1990, şi a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2145/C/2007 şi a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3062/C din 02 decembrie 2008 şi a fost suspendată judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1384 din 29 mai 2009 a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată, iar dosarul a fost repus pe rol la data de 14 decembrie 2009.
Împotriva Încheierii din 22 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat contestaţie în anulare SC ”P.C.L.L.” SRL invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare se arată că instanţa de recurs a făcut o interpretare greşită a actelor administrative deduse judecăţii.
Se susţine că este nejustificată citarea în cauză a Oficiului Naţional a Registrului Comerţului şi a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti întrucât acestea nu au calitate procesuală în cauză.
Contestatoarea menţionează că actele administrative pentru care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, respinsă de instanţa de recurs, sunt neconstituţionale.
Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă arătând că motivele invocate au în vedere modalitatea de interpretare a unor dispoziţii legale de către instanţa de recurs şi nu se referă la motivele prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 318 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei se arată că în mod corect a fost respinsă cererea reclamantului ca inadmisibilă cu privire la sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a celor două ordine emise de Ministrul Justiţiei deoarece aceste acte nu pot constitui obiect al sesizării în raport de dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţia României.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând contestaţia în anulare, în raport de temeiul de drept invocat, respectiv art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., apreciază că aceasta se impune a fi respinsă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
După cum se constată textul legal menţionat se referă la o hotărârea a instanţei de recurs prin care s-a soluţionat recursul. Încheierea din 22 ianuarie 2009 de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2145/C/2007 şi a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3062/C din 2 decembrie 2008 este o încheiere premergătoare soluţionării recursului şi nu se încadrează în categoria hotărârilor judecătoreşti ce pot forma obiectul contestaţiei în anulare specială prevăzută de dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., nefiind o hotărâre irevocabilă, pronunţată în recurs prin care s-a omis cercetarea vreunui motiv de modificare sau casare.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de SC ”P.C.L.L.” SRL împotriva Încheierii din 22 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC ”P.C.L.L.” SRL Eforie Nord împotriva Încheierii din 22 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 784/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 738/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
