ICCJ. Decizia nr. 75/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 75/2010
Dosar nr. 1009/115/2008
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş - Severin sub nr. 1009/115/2008, reclamantul T.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii I.G.P.F. Bucureşti şi I.J.P.F. Caraş - Severin, anularea dispoziţiei din 17 ianuarie 2008 emisă de primul pârât, recunoaşterea dreptului său de a ocupa postul de şef birou cercetări penale şi obligarea pârâţilor la repararea pagubei cauzate.
Prin sentinţa civilă nr. 810 din 20 iunie 2008 Tribunalul Caraş - Severin a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 1009/115/2008.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a participat la concursul organizat de I.G.P.F. în data de 28 noiembrie 2007 pentru ocuparea postului de şef birou cercetări penale în cadrul I.J.P.F. Caras Severin, fiind declarat admis. Ulterior, I.G.P.F. a dispus anularea concursului respectiv, prin dispoziţia din 17 ianuarie 2008, ca urmare a unor pretinse nereguli în organizare, deşi nu avea competenţa să dispună astfel.
În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
3. Apărările formulate de pârâţii I.J.P.F. Caraş-Severin şi I.G.P.F.
Prin întâmpinările formulate în cauză pârâţii au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând următoarele:
- I.G.P.F. avea competenţa să anuleze concursul organizat în cadrul I.J.P.F. Caraş - Severin, deoarece această autoritate a deblocat postul şi a aprobat organizarea concursului, având atribuţii pentru numirea unei comisii de verificare a legalităţii desfăşurării concursului;
- urmare a constatării modului defectuos de organizare a concursului şeful inspectoratului a fost atenţionat de către conducerea I.G.P.F., iar membrii comisie au fost sancţionaţi cu mustrare scrisă;
- în ceea ce priveşte incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, pârâţii au arătat că acestea pun în aplicare principiul irevocabilităţii actelor administrative care au intrat în circuitul civil, or, în speţă, în urma organizării concursului nu s-a emis o dispoziţie de numire în funcţia de şef birou cercetări penale a reclamantului, act administrativ menit a produce efecte juridice şi care să fi intrat în circuitul civil.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa civilă nr. 342 din 3 decembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul T.P., având ca obiect recunoaşterea dreptului de a ocupa postul de şef birou cercetări penale în cadrul I.J.P.F. Caras - Severin.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei de fond.
I.G.P.F. era competent să procedeze la desfiinţarea actelor administrative legate de concursul respectiv în măsura în care a apreciat că acestea nu au caracter legal, în acest sens fiind dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 din care rezultă implicit dreptul autorităţii de a revoca actele administrative câtă vreme acestea nu au intrat în circuitul civil.
A reţinut prima instanţă că în speţă rezultatul concursului nu a fost validat de I.G.P.F. şi, prin urmare, nu a fost emis un act care să-i dea dreptul reclamantului să ocupe postul pentru care a concurat.
5.3. Examinând motivele de anulare a concursului, instanţa de fond a constatat că, potrivit procesului - verbal încheiat la data de 5 noiembrie 2007 de către comisia de concurs, nici reclamantul T.P. şi nici celălalt candidat nu îndeplineau una dintre cerinţele postului scos la concurs şi anume deţinerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate. A mai reţinut că deşi comisia de concurs a propus modificarea fişei postului scos la concurs, nu s-a făcut dovada modificării fişei anterior desfăşurării concursului, iar o modificare ulterioară ar constitui o flagrantă încălcare a principiului legalităţii.
5.4. A concluzionat instanţa de fond în sensul că neîndeplinirea uneia dintre condiţiile de participare la concurs de către candidaţi, justifică constatarea nelegalităţii organizării acestuia, fiind inutilă analizarea celorlalte motive care au stat la baza emiterii dispoziţiei de anulare a concursului.
6. Recursul formulat de reclamantul T.P.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Instanţa de fond nu a precizat motivul pentru care a dispus respingerea acţiunii (ca neîntemeiată, ca inadmisibilă).
6.2. Motivele reţinute de instanţă sunt contradictorii.
Dacă la fila 3 din hotărâre, ultimul paragraf, se menţionează că pârâtul I.G.P.F. a dispus anularea concursului ca urmare a unor pretinse nereguli în organizarea concursului, la fila următoare trece la analizarea legalităţii concursului şi constată că măsura anulării a fost corectă.
6.3. Judecătorul fondului nu s-a pronunţat decât pe un singur capăt de cerere privind recunoaşterea dreptului recurentului de a ocupa postul de şef birou cercetări penale, fără a dispune vreo măsură în ceea ce priveşte celelalte patru capete de cerere menţionate la fila doi din acţiunea introductivă de instanţă.
6.4. Instanţa de fond a reţinut ca motiv de respingere al acţiunii culpa evidentă a pârâţilor, cu încălcarea principiului de drept nemo auditum propiam turpitudinem allegaus şi nu a avut în vedere prejudiciul cauzat recurentului.
6.5. S-a reţinut în mod greşit că rezultatul concursului nu a fost validat, iar actul administrativ nu ar fi produs efecte juridice. Pârâţii au comunicat recurentului faptul că a fost admis pe post, de unde rezultă că actul a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.
6.6. Au fost interpretate în mod greşit dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, reţinând că pârâtul era competent să anuleze actul administrativ nelegal.
6.7. Faptul că instanţa de fond nu a analizat efectele juridice negative produse prin Dispoziţia de anulare a concursului ori înscrisul prin care s-a comunicat recurentului că a fost admis, nu echivalează cu lipsa de eficienţă juridică a acestui din urmă înscris, astfel încât nu se poate reţine susţinerea instanţei potrivit căreia recurentul nu a dobândit dreptul de a ocupa postul câtă vreme rezultatul concursului nu a fost validat.
Efectele produse de act nu pot fi înlăturate, fără ca recurentul să fie despăgubit.
6.8. Instanţa nu a fost investită să analizeze legalitatea concursului, deşi cea mai mare parte din hotărâre conţine această analiză, neargumentată juridic.
7. Apărările formulate prin întâmpinare de intimaţii-pârâţi I.J.P.F. Caraş - Severin şi I.G.P.F.
7.1. Recursul este nefondat deoarece concursul a fost anulat prin dispoziţia I.G.P.F.
7.2. Instanţa de fond a analizat legalitatea anulării concursului şi pe baza probelor din dosar, a constatat că această măsură a fost legală, iar acest aspect nu intră în contradicţie cu menţiunea de la fila 3 din sentinţă, ultimul paragraf, unde instanţa a reluat motivarea părţilor pentru anularea concursului.
7.3. Instanţa de fond nu mai era obligată să se pronunţe şi asupra capetelor accesorii ale cererii, deoarece capătul principal a fost respins.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Omisiunea din considerentele şi dispozitivul hotărârii recurate, a menţiunii exprese a motivului respingerii acţiunii, nu se încadrează în prevederile art. 304 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
Hotărârea se poate lămuri în acest sens, conform prevederilor art. 2811 C. proc. civ., la cererea părţii interesate, dacă sunt îndeplinite condiţiile impuse în text.
3. La fila trei, ultimul paragraf din hotărâre, se menţionează poziţia pârâtului I.G.P.F. şi ulterior, instanţa a inserat propriile aprecieri asupra actului atacat, astfel încât nu se poate vorbi de „motive contradictorii”.
4. În ceea ce priveşte capetele de cerere subsidiare, respectiv:
- obligarea pârâtelor de a angaja imediat pe reclamant pe postul câştigat prin concurs;
- plata diferenţei de salariu între cele două funcţii din momentul promovării concursului până la data încadrării;
- plata cheltuielilor făcute cu mutarea familiei de la Reşiţa la Grădinari;
- plata cheltuielilor de judecată, se va constata că instanţa de fond nu mai era datoare să se pronunţe cu privire la temeinicia lor, deoarece în situaţia respingerii capătului principal al acţiunii, cererile subsidiare nu pot fi admise, rezultând implicit şi respingerea acestora.
5. Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ poate revoca actul dacă acesta nu a intrat în circuitul civil. Motivele revocării pot ţine atât de legalitatea actului cât şi de oportunitatea acestuia.
În speţă, obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor s-a solicitat ca o consecinţă a susţinerii reclamantului legată de împrejurarea nelegalităţii emiterii actului de revocare.
Cum instanţa de fond a constatat legalitatea actului de revocare şi a respins acţiunea de anulare a Dispoziţiei din 17 ianuarie 2008, cererea de daune nu poate fi admisă.
Reclamantul - recurent poate să solicite însă repararea pagubei ca urmare a revocării actului administrativ, însă această cerere nu a fost formulată în prezentul dosar.
Din acest motiv, instanţa de fond, în mod corect nu a analizat cererea de despăgubiri deoarece sensul dat de recurent prin motivul de recurs cu numărul şapte nu se suprapune cu cererea introductivă de instanţă.
6. Recurentul - reclamant nu a fost numit pe postul pentru care a candidat, concursul nu a fost validat, astfel încât nu se poate vorbi de o intrare a actului în circuitul civil.
Cu privire la înştiinţarea comunicată recurentului din care rezultă că a fost admis pe post, se constată că este vorba în realitate de un „Tabel nominal cu rezultatele obţinute de candidaţi la concursul pentru ocuparea postului de şef birou la Biroul Cercetări Penale al I.J.P.F. Caraş - Severin”, care nu reprezintă un act de validare a concursului şi nu poate avea efecte juridice împotriva actului de anulare a acestuia.
Rezultă că instanţa de fond a interpretat în mod corect prevederileart. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, critica fiind nefondată.
7. În sfârşit, analiza legalităţii actului administrativ de anulare a concursului nu poate fi făcută fără a se analiza însăşi legalitatea concursului.
Recurentul nu a indicat nicio critică cu privire la considerentele avute în vedere de judecătorul fondului când a analizat problema legalităţii concursului, sintagma „neargumentat juridic” nefiind suficientă pentru ca instanţa de recurs să reanalizeze cauza şi sub acest aspect.
8. Faţă de acestea, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.P., împotriva Sentinţei civile nr. 342 din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 71/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 76/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
