ICCJ. Decizia nr. 76/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 76/2010
Dosar nr. 6566/303/2008
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 2276 din 28 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta A.N.A.F. şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că excepţia inadmisibilităţii nu poate fi primită având în vedere că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 trebuie efectuată în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ, iar în cauză nu s-a făcut dovada comunicării actelor administrative contestate.
Pe fondul cauzei, a reţinut instanţa că susţinerile reclamantei, în sensul că situaţia care a dus la declararea stării de inactivitate a societăţii nu corespunde realităţii, sunt neîntemeiate, întrucât autorităţile pârâte au depus înscrisuri din care rezultă că toate invitaţiile adresate societăţii au fost returnate cu menţiunea „destinatar lipsă domiciliu, avizat” şi au fost efectuate demersuri la diverse instituţii pentru identificarea sediului social, a punctelor de lucru şi a reprezentanţilor societăţii.
A mai reţinut că faptul că reclamanta a răspuns invitaţiei adresate de Poliţia sectorului 6 Bucureşti - Serviciul de Investigare a Fraudelor, iar reprezentanţii acesteia au fost găsiţi la sediul societăţii cu ocazia controlului efectuat de organele fiscale la data de 15 iulie 2008 nu poate duce la concluzia nelegalităţii includerii societăţii pe lista contribuabililor inactivi, întrucât aceste împrejurări au survenit ulterior întocmirii actelor administrativ-fiscale contestate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, fără a anexa taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar datorate, deşi a fost citată cu această menţiune.
Analizând cu prioritate excepţia de ordine publică a netimbrării recursului, care presupune regularitatea învestirii instanţei de recurs, Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus menţionate, iar recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior - deşi a fost citată cu menţiunea timbrării - devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul urmează a fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de SC A. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 2276 din 28 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 75/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 77/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
