ICCJ. Decizia nr. 782/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 782/2010
Dosar nr.6414/2/2007
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul U.V.T. a chemat în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună obligarea acestora la plata drepturilor băneşti cuvenite cu titlu de prime de concediu aferente anilor 2004 - 2006, actualizate cu indicele de inflaţie precum şi daune interese conform art. 161 alin. (4) C. muncii.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este poliţist, iar de la data de 1 ianuarie 2004 este încadrat ca ofiţer de poliţie judiciară la Direcţia Naţională Anticorupţie, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (2) teza 1 din OG nr. 38/2003 aprobată prin Legea nr. 353/2003 ar fi trebuit să beneficieze de primă de concediu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 721 din 5 martie 2008 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant precum şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 12 din 5 februarie 2007 invocată de reclamant nu are relevanţă în cauza dedusă judecăţii.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul U.V.T.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 37 alin. (2) teza 1 din OG nr. 38/2003, în ce priveşte acordarea drepturilor băneşti solicitate.
A mai susţinut că în mod greşit instanţa de fond a aplicat, în ceea ce priveşte drepturile băneşti ce i se cuveneau în perioada 2004 - 2006, prevederile şi considerentele Deciziei nr. XXIII din 12 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în condiţiile în care această decizie priveşte drepturile de primă de vacanţă aferente judecătorilor şi procurorilor şi nu se referă la drepturile poliţiştilor şi funcţionarilor publici.
La termenul din 28 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecata recursului, ca efect al constatării lipsei părţilor şi a faptului că, acestea nu au solicitat soluţionarea căii de atac în absenţa lor.
În drept, măsura instanţei s-a fundamentat pe dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Ulterior, cauza a rămas în nelucrare timp de peste un an, din vina părţilor, iar la data de 14 decembrie 2009, a fost repusă pe rol, pentru discutarea perimării.
Apreciind că în speţă sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de art. 246 şi art. 252 C. proc. civ., urmează să se constate că recursul este perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de U.V.T. împotriva Sentinţei civile nr. 721 din 5 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2010.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 783/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 781/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
