ICCJ. Decizia nr. 783/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 783/2010
Dosar nr.6712/2/2007
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantele N.M.I. şi M.S. au chemat în judecată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului să le plătească prima de concediu pe anii 2001 - 2002, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că au fost funcţionari publici în cadrul Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici în perioada 2001 - 2002 şi că potrivit art. 33 alin. (2), devenit art. 34 după republicarea legii, funcţionarul public are dreptul pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Au mai arătat că, printr-o serie de ordonanţe de urgenţă, acest drept a fost suspendat până la 31 decembrie 2006, când suspendările şi-au încetat aplicabilitatea, reclamantele susţinând că sunt îndreptăţite la primirea acestor prime de vacanţă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal prin Sentinţa civilă nr. 3047 din 27 noiembrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamante, dispunând obligarea pârâtului să le plătească primele cuvenite pentru anii 2001 - 2002, actualizate cu indicele de inflaţie, la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că suspendarea exerciţiului dreptului nu echivalează cu stingerea acestuia, respectiv cu înlăturarea dreptului astfel că, la încetarea suspendării, pârâta urmează a fi obligată la plata drepturilor solicitate de reclamante.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa a obligat ministerul la plata sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2001 - 2002, întrucât această cerere este prescrisă prin trecerea termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă.
La termenul din 28 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a suspendat judecata recursului, ca efect al constatării lipsei părţilor şi a faptului că, acestea nu au solicitat soluţionarea căii de atac în absenţa lor.
În drept, măsura instanţei s-a fundamentat pe dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Ulterior, cauza a rămas în nelucrare timp de peste un an, din vina părţilor, iar la data de 14 decembrie 2009, a fost repusă pe rol, pentru discutarea perimării.
Apreciind că în speţă sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de art. 246 şi art. 252 C. proc. civ., urmează să se constate că recursul este perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 3047 din 27 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2010.
Procesat de GGC - L.
| ← ICCJ. Decizia nr. 745/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 782/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
