ICCJ. Decizia nr. 784/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 784/2010
Dosar nr.6957/2/2007
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii A.V., R.F., T.N.Ş., P.A., V.L.G., S.A., C.F., S.G., C.M., B.N., R.L., G.D., Z.M.I., C.D., S.L., S.R., S.D., I.C., M.A., V.L., F.C., C.A. au chemat în judecată Autoritatea Naţională a Vămilor, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia la plata sumelor cu titlu de primă de concediu aferentă anilor 2001 - 2006 actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au calitatea de funcţionari publici în cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor şi potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, au dreptul anual la prima de concediu.
Au mai susţinut că dispoziţia legală privind prima de concediu a fost suspendată, succesiv, până la data de 31 decembrie 2006 prin legi cu aplicabilitate temporară, iar în prezent s-a redeschis dreptul la acordarea primei de concediu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 3053 din 28 noiembrie 2007 a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor şi a admis acţiunea formulată de reclamanţi, obligând pârâta la plata către reclamanţi a drepturilor băneşti reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001 - 2006, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că drepturile reglementate de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, modificată, pe perioada anterioară anului 2006 sunt în vigoare şi în raport de această împrejurare cererea reclamanţilor este întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut că nu a existat temei legal pentru a acorda primele de concediu în anii 2004, 2005 şi 2006, deoarece în aceşti ani a fost suspendată prin lege aplicarea prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
A mai susţinut, că nici pentru anii 2004, 2005 şi 2006 nu există temei legal pentru a acorda în prezent primele de concediu, întrucât la data de 1 ianuarie 2007 a expirat perioada de suspendare şi au reintrat în vigoare de drept prevederile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, dar ele nu pot fi aplicate retroactiv pentru anii 2004, 2005 şi 2006 şi numai pentru viitor.
La termenul din 28 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecata recursului, ca efect al constatării lipsei părţilor şi a faptului că, acestea nu au solicitat soluţionarea căii de atac în absenţa lor.
În drept, măsura instanţei s-a fundamentat pe dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Ulterior, cauza a rămas în nelucrare timp de peste un an, din vina părţilor, iar la data de 14 decembrie 2009, a fost repusă pe rol, pentru discutarea perimării.
Apreciind că în speţă sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de art. 246 şi art. 252 C. proc. civ., urmează să se constate că recursul este perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva Sentinţei civile nr. 3053 din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2010.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 979/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 740/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
