ICCJ. Decizia nr. 85/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 85/2010
Dosar nr. 467/36/2009
Şedinţa publică de la 14 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 246/ CA din 15 iunie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate şi a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Ordinului din 2007 emis de Preşedintele C.N.S., în cauza având ca obiect contestaţia la executare, formulată de contestatorul D.G., în contradictoriu cu intimaţii C.N.A.S. şi C.A.S. Tulcea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, excepţia de nelegalitate poate avea ca obiect numai acte administrative cu caracter individual, iar nu şi pe cele cu caracter normativ.
A mai reţinut că prin Ordinul din 2007, Preşedintele C.N.S.A.S. a aprobat normele metodologice privind stabilirea documentelor pentru dobândirea calităţii de asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, prevăzute în anexa ordinului, astfel încât acest act administrativ are caracter normativ, fiind destinat aplicării la un număr nedeterminat de cazuri şi persoane.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul D.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Mai înainte însă de a examina motivele de recurs, Curtea constată că recursul este tardiv declarat.
Astfel, potrivit prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, intrată în vigoare la 1 august 2007, termenul de recurs, în materia excepţiei de nelegalitate a actului administrativ, este de 5 zile de la comunicarea hotărârii.
Termenul de 5 zile stabilit prin textul legal menţionat se calculează potrivit dispoziţiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) C. proc. civ. care arată că „termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul”.
Pe de altă parte, aliniatul 5 al aceluiaşi articol stabileşte că „termenul care se sfârşeşte într-o zi de serbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare”.
Or, în cauză, hotărârea a fost comunicată recurentului - reclamant D.G. la data de 31 iulie 2009, conform dovezii aflate la fila 51 din dosar fond, iar împotriva acesteia reclamantul a declarat recurs la 17 august 2009 (fila 2 din dosar recurs), cu depăşirea termenului prevăzut de lege.
Calculând termenul de 5 zile prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispoziţiile art. 101 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care reclamantul avea dreptul să declare recurs era cuprins între 1 august 2009 şi 6 august 2009, inclusiv.
Cum data de 17 august 2009, ca zi de declarare a recursului, astfel cum rezultă din actele dosarului, a depăşit termenul de 5 zile impus de lege, rezultă că recursul este tardiv.
Aşa fiind, având în vedere caracterul peremptoriu al excepţiei tardivităţii declarării recursului, care face inutilă cercetarea motivelor de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.G., împotriva sentinţei civile nr. 246 din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 81/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 87/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
