ICCJ. Decizia nr. 881/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 881/2010
Dosar nr.4978/2/2007
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 826 din 26 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de reclamanta Direcţia Generală a Serviciilor Publice de Gospodărire Comunală Giurgiu, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Giurgiu şi a anulat Decizia nr. 1/20 iunie 2007 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Giurgiu şi Procesul-verbal de inspecţie nr. 15900 din 16 mai 2007 încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că prin Procesul-verbal de inspecţie nr. 15.900 din 18 mai 2007 încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu s-au constatat, printre altele, în ceea ce priveşte taxele percepute pe drumul european E70, la punctul de trecere a frontierei dintre România şi Bulgaria, că, având în vedere veniturile încasate şi evidenţiate în evidenţa contabilă a DGSPGC Giurgiu precum şi datele prezentate de Poliţia de frontieră în adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007, organul de control a procedat la calcularea unui prejudiciu estimativ în sumă de 35.576.520,86 RON, reprezentând diferenţa dintre veniturile încasate din taxe tranzit şi înregistrate în contabilitatea instituţiei şi veniturile care ar fi trebuit obţinute, având în vedere numărul de autovehicule care au tranzitat Frontiera Giurgiu în perioada 2004 - 2006.
A mai reţinut că împotriva Procesului-verbal de inspecţie nr. 159007 din 16 mai 2007 reclamanta a formulat obiecţiuni solicitând anularea parţială a acestuia, iar prin Decizia nr. 1 din 26 noiembrie 2007 contestaţia a fost respinsă ca fiind neîntemeiată şi nesusţinută.
Având în vedere această situaţie de fapt, prima instanţă a constatat că susţinerile reclamantei referitoare la greşita stabilire a răspunderii pentru prejudiciul evidenţiat în procesul-verbal şi în sarcina primarului municipiului Giurgiu nu pot fi primite, deoarece Primarul Municipiului Giurgiu nu a formulat obiecţiuni la procesul-verbal de inspecţie şi nici acţiune în contencios administrativ, iar eventuala antrenare a răspunderii persoanelor răspunzătoare de cauzarea prejudiciului se poate face ulterior.
În ceea ce priveşte întinderea prejudiciului estimat, instanţa de fond a reţinut că acesta este greşit determinat astfel cum s-a stabilit şi în expertiza contabilă, existând o diferenţă în minus de 40.069 autovehicule, între numărul de autovehicule care au tranzitat România, conform situaţiei transmise de PCTF Giurgiu şi cea stabilită de expertiză, motivată de situaţia potrivit căreia casierii încasatori au consemnat autovehicule ce tranzitau frontiere mai întâi în caiete personale, apoi le transcriau în borderouri, ceea ce presupune erori de transcriere a autovehiculelor scutite. Prin expertiză s-a mai constatat lipsa unor listinguri din dosarele de listinguri, iar I.J.P.F. Giurgiu - Sectorul Poliţie Frontieră a răspuns că acestea nu se află în evidenţa sa.
A mai apreciat instanţa de fond că din actul de control şi Decizia de soluţionare a obiecţiunilor, rezultă că organul de control nu a analizat documentele în cauză, neputându-se reţine un refuz a fi puse la dispoziţie, organul de control raportându-se la adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007 emisă de Poliţia de frontieră Giurgiu pentru mijloacele de transport care au tranzitat punctul de trecere a frontierei dintre România şi Bulgaria în perioada 01 ianuarie 2004 - 31 ianuarie 2007, în care se face referire la numărul de maşini înmatriculate în România şi mijloacele de transport străine, excepţie făcând cele înmatriculate în statele membre UE, ţările din spaţiul Schengen şi Ch, scutite de plata taxelor, însă, în evidenţele Poliţiei de Frontieră nu sunt menţionate autovehiculele care sunt scutite la plata taxelor conform hotărârilor consiliului local.
A mai reţinut instanţa de fond că din Decizia de soluţionare a obiecţiunilor rezultă faptul că au fost puse la dispoziţia organului de control toate documentele solicitate cu excepţia celor care se găsesc la D.N.A., deşi acestea din urmă ar fi avut relevanţă pe fondul stabilirii prejudiciului.
A concluzionat Curtea de Apel Bucureşti în sensul că faţă de constatările expertului desemnat şi erorile de transcriere şi consemnare a autovehiculelor scutite de taxe, se constată că prejudiciul estimativ în sumă de 35.576.520,86 RON nu a fost în mod corect şi legal determinat, motiv pentru care cele două acte administrativ-fiscale atacate se impune a fi anulate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Prin criticele aduse sentinţei atacate, recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, următoarele:
- împrejurarea reţinută de instanţă, că organele de control nu au analizat toate documentele relevante asupra tematicii de control, deţinute de D.G.S.P.G.C, deşi, prin adresa nr. 10367 din 04 iunie 2007 instituţia noastră şi-a arătat disponibilitatea în acest sens, este eronată, întrucât adresa respectivă a fost întocmită după finalizarea şi comunicarea procesului verbal de control;
- expertiza contabilă administrată în cauză este irelevantă, în opinia recurentei, întrucât aceasta nu se coroborează cu celelalte probe aflate la dosar; în acest sens recurenta arată, contrar celor reţinute de către expertul contabil că, în adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007, emisă de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Giurgiu este făcută o distincţie clară între mijloacele de transport scutite de taxă şi cele care datorează taxa de tranzit pentru drumul european K70, la punctul de trecere a frontierei dintre România şi Bulgaria;
- recurenta mai critica sentinţa şi pentru faptul că a reţinut anumite concluzii ale expertului privind erori de înregistrare ale casierilor, existenţa unor autovehicule care tranzitau frontiera ocolind punctul de încasare a taxei;
- se mai susţine că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi sub aspectul faptului că s-a reţinut că activitatea de control s-a desfăşurat în lipsa documentelor aflate la D.N.A.; recurenta arată că organele de control nu au stabilit niciun prejudiciu aferent perioadei la care se referă documentele aflate în posesia D.N.A.;
- instanţa a exonerat reclamanta de la plata întregului prejudiciu deşi s-a reţinut faptul că doar un număr de 40.069 de mijloace de transport au rămas netaxate.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor ce se află la dosarul cauzei cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
1. O prima critică adusă de recurentă sentinţei, se referă la împrejurarea reţinută de instanţă, că organele de control nu au analizat toate documentele relevante asupra tematicii de control, deţinute de D.G.S.P.G.C.
Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, instituţia noastră, prin adresa nr. 10367 din 04 iunie 2007, şi-a exprimat disponibilitatea de a furniza organelor de control toate documentele relevante asupra tematicii de control.
Susţinerea recurentei, în sensul ca instituţia reclamantă şi-a manifestat „tardiv" această disponibilitate, după încheierea şi comunicarea rezultatelor controlului este irelevantă.
Astfel, D.G.S.P.G.C. a comunicat adresa nr. 10367 din 04 iunie 2007, ca răspuns la solicitarea organelor de control, formulată prin adresa nr. 16881 din 30 mai 2007, de a depune documentele la care reclamanta făcea referire în cuprinsul obiecţiunilor împotriva procesului-verbal de inspecţie, iar intimata-reclamantă a comunicat organelor de control disponibilitatea de a furniza toate aceste documente la sediul D.G.S.P.G.C.
Este irelevantă împrejurarea că documentele au putut fi puse la dispoziţie după încheierea actului de control întrucât, la acea dată, litigiul se află în faza recursului graţios iar organul emitent putea să procedeze la examinarea documentelor şi eventual la o revocare totală sau, cel puţin parţială, a actului de control.
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a procedat în mod judicios atunci când a apreciat ca actul de control este insuficient fundamentat, atât timp cât existau numeroase documente care, dacă ar fi fost analizate, ar fi condus la o altă concluzie, în sensul inexistenţei prejudiciului.
2. Referitor la critica conform căreia hotărârea instanţei s-a bazat pe un raport de expertiza care nu se coroborează cu celelalte probe aflate la dosarul cauzei se constată că şi aceasta este neîntemeiată.
În acest sens recurenta arată că în adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007, emisă de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Giurgiu este făcută o distincţie clară între mijloacele de transport scutite de taxă şi cele care datorează taxa de tranzit pentru drumul european E70, la punctul de trecere a frontierei dintre România şi Bulgaria, distincţie pe care nici expertul şi nici instanţa de judecată nu au observat-o.
Astfel, adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007, emisă de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Giurgiu, ce reprezintă principalul - dacă nu chiar singurul - argument în stabilirea prejudiciului, precizează numărul total al mijloacelor de transport care au tranzitat punctul de frontieră în perioada 01 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006.
Singura distincţie făcută prin această adresă este între mijloacele de transport străine, cu excepţia celor înmatriculate în Statele membre ale Uniunii Europene, ţările din spaţiul Schengen şi CH şi mijloacele de transport înmatriculate în România.
Nu este specificat nicăieri în cuprinsul acestei adrese că, din totalul mijloacelor de transport ce au tranzitat frontiera, o parte au fost scutite de la plata taxei de tranzit.
De altfel, o astfel de menţiune nu ar fi fost posibilă întrucât Poliţia de frontieră avea obligaţia de a înregistra toate mijloacele de transport care tranzitau punctul de frontieră, atât străine cât şi cele înmatriculate în România, atât pe sens de intrare cât şi pe sens de ieşire, fără a ţine cont de dispoziţiile actelor normative ce reglementau regimul de colectare al taxei de tranzit şi scutiri pentru anumite tipuri de mijloace de transport.
Din acest motiv, expertiza contabilă judiciară administrată în cauză, s-a dovedit a fi un mijloc de proba pertinent şi util cauzei de faţă, conducând în final la stabilirea adevărului.
Principalul obiectiv al expertizei a fost acela de stabili existenta sau inexistenta unui prejudiciu reprezentând diferenţa dintre veniturile încasate din taxa de tranzit şi înregistrate în contabilitatea D.G.S.P.G.C. şi venituri care ar fi trebuit obţinute, având în vedere numărul de autovehicule care au tranzitat frontiera Giurgiu - Ruse, numărul de mijloace de transport scutite de la plata acestor taxe şi numărul de mijloace de transport care au fost taxate.
În raportul de expertiză, cu ocazia răspunsului la acest obiectiv, expertul a concluzionat că prejudiciul stabilit de către organele de control nu există şi că acesta este rezultatul interpretării superficiale a unor informaţii obţinute de la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontiera Giurgiu prin adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007.
Astfel, după cum se poate observa la pag. 7 a procesului-verbal de inspecţie, organele de control, în mod netemeinic, au stabilit prejudiciul prin compararea numărului de mijloace de transport care au tranzitat România pe la frontiera Giurgiu - Ruse în perioada 2004 - 2006 (informaţii obţinute de la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontiera Giurgiu prin adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007), aplicând pentru fiecare mijloc de transport taxa corespunzătoare, cu veniturile înregistrate de D.G.S.P.G.C. din taxa de tranzit perioada 2004 - 2006.
Astfel cum în mod corect a reţinut prima instanţă, această modalitate de stabilire a prejudiciului este eronată, din mai multe considerente: organele de control nu au ţinut cont de numărul de mijloace de transport înregistrate în evidenţele D.G.S.P.G.C. ca fiind taxate ci doar de veniturile înregistrate de instituţia intimată din taxa de tranzit.
În acest sens, chiar în procesul-verbal de control, pag. 3 şi 4 se arată că „pentru perioada noiembrie - decembrie 2005 şi perioada ianuarie - martie 2006 nu s-a putut stabili numărul de autovehicule taxate deoarece documentele primare au fost predate la D.N.A. conform adresei nr. 5206 din 22 martie 2006 emisă de D.G.S.P.G.C. Giurgiu, verificându-se numai veniturile înregistrate în evidenţa contabilă".
3. Susţinerile recurentei, conform cărora, pentru perioadele pentru care documentele aferente se afla la D.N.A., nu a fost stabilit niciun prejudiciu sunt nesusţinute de probele din dosar, în realitate, astfel cum rezultă din anexa nr. 28 a procesului-verbal, organele de control au stabilit prejudiciul pentru tot anul 2005 şi tot anul 2006, inclusiv pentru perioadele noiembrie - decembrie 2005 şi ianuarie - martie 2006.
Organele de control au ţinut să evidenţieze la pag. 3 şi 4 din procesul-verbal că, pentru perioadele noiembrie - decembrie 2005 şi ianuarie - martie 2006, elementul de referinţă pentru stabilirea prejudiciului nu a fost numărul de mijloace de transport înregistrat în evidenţele reclamantei, ci veniturile înregistrate în evidenţa contabilă.
Însă, această precizare a organului de control nu poate echivala cu nestabilirea unui prejudiciu pentru perioadele noiembrie - decembrie 2005 şi ianuarie - martie 2006, aşa cum în mod eronat se afirma în motivele de recurs.
Practic, pentru niciuna din perioadele aferente intervalului 2004 - 2006, în formula de calcul a prejudiciului, organele de control nu au ţinut cont de numărul de mijloace de transport înregistrate în evidenţele instituţiei reclamante ca fiind taxate, adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007 emisă de I.J.P. Giurgiu, incluzând atât mijloacele de transport taxate cât şi cele scutite.
Conform H.C.L.M. nr. 85 din 04 aprilie 2003 şi nr. 200 din 11 iulie 2003, transportatorii rutieri au beneficiat de scutire la plata taxei de tranzit pe sensul de ieşire din ţară.
De asemenea, conform H.C.L.M. nr. 99/2006, începând cu data de 13 martie 2006, ora 7, regimul de colectare a taxei de tranzit pe sensul de intrare în ţară a fost modificat, taxa fiind redenumită „taxa ecologică şi de salubrizare" şi preluată în vederea încasării de către Consiliul Local al Municipiului Giurgiu.
Astfel, începând cu data de 13 martie 2006, ora 7, încasarea acestei taxe pe sensul de intrare în ţară nu mai era în responsabilitatea D.G.S.P.G.C. Giurgiu.
Prin expertiza contabilă, în mod corect au fost deduse din totalul mijloacelor de transport comunicat de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Giurgiu prin adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007, numărul de mijloace de transport care intrau sub incidenţa prevederilor hotărârilor de consiliu local anterior menţionate.
Pentru a determina numărul de mijloace de transport care intrau sub incidenţa H.C.L.M. nr. 99/2006, expertul a avut în vedere situaţiile zilnice emise de Poliţia de frontieră Giurgiu, aflate în cea mai mare parte în arhiva instituţiei noastre.
În aceste condiţii, expertul a concluzionat ca exista o diferenţa de 40.069 autovehicule neînregistrate ca fiind taxate sau scutite.
Cu toate acestea, expertiza a explicat că această diferenţă nu poate fi considerată prejudiciu întrucât, de cele mai multe ori, diferenţa a fost rezultatul unor erori materiale sau unor împrejurări de fapt ce nu puteau fi controlate (cum ar fi ocolirea punctului de încasare a taxei, refuzul de a plăti taxa etc.).
Recurenta critica în mod nefondat sentinţa pe acest aspect, arătând ca trebuia stabilit un prejudiciu corespunzător numărului de 40.069 autovehicule neînregistrate în evidenţele instituţiei noastre.
Această critică este nefondată întrucât expertul a concluzionat ca numărul de maşini neînregistrată de D.G.S.P.G.C. nu reprezintă un prejudiciu.
Pe de alta parte, recurenta nu a făcut dovada contrarie celor probate prin raportul de expertiză, în sensul că nu a dovedit că mijloacele de transport neînregistrate erau în mod obligatoriu taxabile.
Aşadar, instanţa de fond, în mod corect. pe baza probelor de la dosar a apreciat că prejudiciul stabilit de organele de control nu a fost corect determinat, dispunând anularea actelor administrative supuse controlului judecătoresc.
În consecinţă, având în vedere motivele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Giurgiu, împotriva Sentinţei civile nr. 826 din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 885/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 832/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
