ICCJ. Decizia nr. 832/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 832/2010
Dosar nr.39626/3/2008
Şedinţa publică din 16 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Tribunalul Bucureşti, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat acţiune în constatare prin care să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe d-nul R.V.M.
În motivarea cererii se arată că acestuia i s-a luat angajament scris privind secretul colaborării, atribuindu-se numele conspirativ „V.”, însă, în majoritatea documentelor apare un alt nume conspirativ - „V.”, iar prin informaţiile furnizate sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de „colaborator al Securităţii”.
Prin Încheierea din 5 decembrie 2008, în baza art. 34 din OUG nr. 24/2008, cauza a fost scoasă de pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi înaintată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru continuarea judecăţii.
După înregistrarea dosarului pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pârâtul R.V.M. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Soluţia instanţei de fond.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 1768 din 28 aprilie 2009 a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul R.V.M. şi, pe cale de consecinţă, a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pârâtul a fost recrutat la data de 30 ianuarie 1981 pentru obţinerea de informaţii privind cadrele didactice cu ascendenţi legionari, iar ulterior şi pentru furnizarea de informaţii cu privire la persoane care pot întreprinde activităţi teroriste, care vor să treacă fraudulos frontiera, precum şi cu privire la eventuale acţiuni ostile ale persoanelor neoprotestate sau care fac parte din secte religioase.
Instanţa a mai reţinut că, deşi din actele dosarului nu reiese suficiente elemente care să ducă la concluzia că pârâtul a fost constrâns psihic să colaboreze, nicio eventuală recrutare prin şantaj nu explică informaţiile furnizate şi la 8 ani după data recrutării.
Din actele reţinute, Curtea de apel a constatat că activitatea pârâtului vizând viaţa privată a unor persoane, a constituit bază pentru preluarea informativă a acestora şi întruneşte condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul R.V.M., considerând-o nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs este criticată soluţia instanţei de fond deoarece:
- nu s-a reţinut că recrutarea sa s-a făcut de către fostele organe de securitate pe bază de şantaj, fapt care rezultă din Raportul cu propunerea de recrutare întocmit la data de 9 ianuarie 1981, în care se consemnează că i se vor aduce la cunoştinţă „repercusiunile pe care le poate avea” dacă „nu informează la timp şi sincer organele de securitate, repercusiuni care se pot răsfrânge atât asupra lui cât şi a tatălui său care face dese călătorii în străinătate”.
S-a precizat că, în acea perioadă tatăl recurentului îndeplinea funcţia de căpitan şef al Căpităniei Portului Moldova-Veche iar prin necooperare cu organele de securitate se putea ca tatăl său să îşi piardă locul de muncă iar recurentul să fie acuzat şi condamnat pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei, infracţiune prevăzută de art. 245 C. pen.
Ulterior, recurentul a încercat să evite întocmirea de note informative pentru că în intervalul de 9 ani a furnizat doar 9 materiale, dar care nu vizau drepturile şi libertăţile fundamentale ale vreunei persoane.
Se consideră că instanţa de fond a interpretat eronat probele din dosar pentru că activitatea sa nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de „colaborator al Securităţii”, se cer îndeplinite următoarele condiţii:
- informaţiile furnizate Securităţii, indiferent sub ce formă, să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;
- aceste informaţii să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Şi în faţa instanţei de fond şi în recurs, recurentul a făcut referire la faptul că recrutarea sa s-a făcut de către organele de securitate prin şantaj.
Anterior recrutării, organele de securitate au aflat despre faptul că acesta cunoştea un cetăţean străin (o italiancă) şi a fost şi implicat într-o promisiune de trecere frauduloasă a frontierei.
Toate aceste aspecte rezultă chiar din Raportul cu propunere de recrutare în calitate de informator, raport întocmit la data de 09 ianuarie 1981.
În acest raport se arată că refuzul de a colabora cu organele de securitate va avea repercusiuni asupra recurentului dar şi a tatălui său, care făcea dese călătorii în străinătate.
Toate acestea dovedesc faptul că recrutarea recurentului s-a făcut plecând de la consecinţele pe care fapte anterioare ale acestuia le-ar putea avea, dar şi profitându-se de faptul (împrejurarea) că tatăl recurentului, datorită profesiei, pleca din ţară.
De altfel, întreaga activitate desfăşurată ulterior, dovedeşte că această colaborare i-a fost impusă recurentului.
Astfel, în cei 9 ani au fost furnizate de recurent 9 note informative şi, cele mai multe, cu caracter general.
De exemplu, relata despre starea de spirit necorespunzătoare din rândul cadrelor didactice de la Liceul Industrial Minier Moldova-Nouă pentru că majoritatea profesorilor efectuează ore suplimentare la catedra de matematică, ore care nu sunt retribuite, despre o persoană arăta că „are un copil care merge la şcoală şi se ocupă personal de creşterea şi educarea acestuia”, despre o alta că „are o comportare bună, nu face comentarii la adresa politicii statului sau să comenteze ştirile transmise de posturile de radio străine” sau că „nu reiese ca aceasta să aibă o atitudine ostilă faţă de orânduirea din ţară sau să capteze ştiri de radio occidentale. În timpul liber se ocupă de creşterea şi educarea copilului, de familie ...”.
A făcut referiri la „situaţia necorespunzătoare” a întreruperilor de energie în cursul după-amiezii când „şcoala nu mai are posibilităţi să-şi desfăşoare activitatea cu elevii de la cursurile serale şi şcoala de maiştri”.
Se consideră că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, de aceea, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa atacată, în sensul că va fi respinsă acţiunea formulată ca neîntemeiată, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, respectiv informaţiile furnizate nu se refereau la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nu vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R.V.M. împotriva Sentinţei civile nr. 1768 din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul R.V.M., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 881/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 828/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
