ICCJ. Decizia nr. 919/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 919/2010
Dosar nr.822/54/2008
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanta S.C. "M.L." S.A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, solicitând anularea în parte a Ordinului nr. 1939 din 7 noiembrie 2007 emis de pârât, respectiv partea ce condiţionează acordarea înlesnirilor pentru alte obligaţii fiscale datorate şi neachitate până la data emiterii ordinului şi obligarea pârâtei la acordarea scutirii de plată a obligaţiilor fiscale accesorii obligaţiilor pentru care a fost aprobată eşalonarea la plată, calculate pentru perioada 21 martie 2000 - la zi.
În subsidiar, s-a solicitat scutirea de plata obligaţiilor fiscale accesorii mai sus individualizate, ca efect al reparării pagubei cauzate prin neexecutarea obligaţiei legale de negociere a acordării facilităţilor la plata obligaţiilor la bugetul de stat, la termen.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat cererea.
Reclamanta arată că a fost privatizată prin Contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 11 februarie 2000, la momentul încheierii contractului fiind în vigoare dispoziţiile OG nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999, care prevedeau obligativitatea negocierii înlesnirilor la plata obligaţiilor la bugetul de stat pentru instituţia publică implicată în privatizare şi ministerele ce administrau respectivele creanţe fiscale, iar această obligaţie nu a fost executată, prin Sentinţa nr. 521 din 4 iulie 2001 fiind admisă de Curtea de Apel Craiova cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la derularea procedurilor de negociere a înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare prevăzute de lege.
3. Apărările formulate de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor prin D.G.F.P. Dolj.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Plângerea prealabilă a fost tardiv formulată, cu nerespectarea termenului de 30 de zile şi acţiunea este inadmisibilă în raport de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care reclamanta avea dreptul la negocierea înlesnirilor şi nu la acordarea anumitor înlesniri.
S-a mai arătat că acumularea penalităţilor nu se datorează instituţiei pârâte ci reclamantei, care, chiar după privatizare nu a înţeles să achite debitele restante.
La termenul de judecată din 11 iunie 2009 Curtea, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale în raport de dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 137/2002.
4. Hotărârea Curţii de Apel Craiova.
Prin Sentinţa nr. 245 din 19 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia comercială.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii.
Judecătorul fondului a apreciat că în raport cu obiectul acţiunii, care îl constituie anularea în parte a Ordinului nr. 1939 din 7 noiembrie 2007 emis de pârât, temeiul ordinului constituindu-l dispoziţiile OUG nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999 coroborat cu OG nr. 11/1996, cu modificările şi completările ulterioare şi Ordinul Ministrului Finanţelor, se impune a se admite excepţia necompetenţei materiale.
Astfel, în raport de art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările ulterioare, precum şi de obiectul litigiului se constată că reclamanta urmăreşte valorificarea unui drept conferit de OUG nr. 88/1997, respectiv acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor la bugetul de stat, competenţa de soluţionare a cauzei revenind secţiei comerciale a tribunalului.
Actul emis de pârât, atacat de reclamantă, ce consfinţeşte rezultatul negocierii acordării înlesnirilor de plată stabilite prin Sentinţa nr. 521 din 4 iulie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în temeiul OUG nr. 88/1999 nu are natura juridică a unui act administrativ, întrucât reclamanta fiind o societate privatizată, Ministerul Finanţelor Publice nu acordă asemenea înlesniri în calitate de autoritate a administraţiei publice, ci în calitate de creditor.
6. Recursul formulat de reclamanta S.C. "M.L." S.A.
Motive de recurs ce pot fi încadrate la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ..
6.1. Cu privire la excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, recurenta consideră că dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 137/2002 şi cele ale OG nr. 88/1997 nu sunt aplicabile speţei, având caracter general, în raport de dispoziţiile Legii contenciosului administrativ.
Ordinul atacat îndeplineşte condiţiile unui act administrativ, deoarece:
- este emis în realizarea puterii de stat şi în aplicarea politicii Guvernului;
- reprezintă o manifestare de voinţă expresă şi supusă unui regim de putere publică;
- emană de la un organ administrativ, ce nu poate fi considerat un subiect de drept comercial;
- produce efecte juridice.
6.2. Ordinul este dat în executarea unei hotărâri pronunţate de instanţa de contencios administrativ.
6.3. Instanţa de fond, deşi a menţionat în considerente jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a omis invocarea practicii contrare ce emană de la aceeaşi instanţă.
7. Recursul formulat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj.
Motive de recurs întemeiate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ..
7.1. Ordinul atacat a fost emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii.
În urma solicitării de acordare a înlesnirilor fiscale s-a născut un raport de drept procedural fiscal.
7.2. Natura litigiului a fost stabilită în mod irevocabil de către Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care prin încheierea din 21 februarie 2007, pronunţată în Dosar nr. 601/A/2001 a dispus negocierea înlesnirilor la plată conform OUG nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursurile sunt fondate.
2. Prin Sentinţa civilă nr. 521 din 4 iulie 2001 pronunţată în Dosar nr. 607/A/2001 de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi încheierea de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului Sentinţei nr. 521 au fost obligaţi pârâţii Ministerul de Finanţe şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj să negocieze cu S.C. "M.L." S.A. înlesnirile de plată a obligaţiilor bugetare, conform OUG nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999.
3. Prin Ordinul nr. 1939 din 7 noiembrie 2007 s-a pus în executare Sentinţa nr. 521/2001, însă acesta nu conţine numai prevederi legate de negocierea dintre cele două părţi, ci şi dispoziţii ale autorităţii publice, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Aceste ultime dispoziţii sunt contestate prin acţiunea recurentei-reclamante.
4. Rezultă astfel că, prin actul atacat s-a urmărit, pe de o parte, executarea unei sentinţe irevocabile date de o instanţă de contencios administrativ şi, pe de altă parte, emiterea unei dispoziţii în regim de putere publică, acţiunea introdusă în instanţă având specificul unei acţiuni în contencios administrativ.
5. În ceea ce priveşte practica instanţei supreme, se va constata că însăşi secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie consideră că astfel de cauze sunt de competenţa Curţilor de apel, secţia contencios administrativ şi fiscal (Decizia nr. 1393 din 6 aprilie 2006 pronunţată în Dosar nr. 11090/1/2005).
6. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează a se admite recursurile formulate, a se casa sentinţa recurată şi a se trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă - Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.C. "M.L." S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 245 din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva Sentinţei civile nr. 245 din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 920/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 887/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
