ICCJ. Decizia nr. 99/2010. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 99/2010
Dosar nr. 942/44/2007
Ședința publică din 15 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi, reclamantul Municipiul Brăila prin Primar a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Economiei şi Finanţelor, SC T.G. SA Mediaş şi O.C.P.I. Brăila, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a proprietăţii din 2006 emis pârâtei SC T.G. SA Mediaş, pentru suprafaţa de 1.386 mp.
î n motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că potrivit contractului de concesiune încheiat la data de 8 februarie 1995 a concesionat către RA R. Mediaş suprafaţa de 1.368 mp situata în intravilanul Mun. Brăila, în vederea edificării unei staţii de reglare măsurare gaze. Preţul concesiunii a fost fixat la suma de 1.200 lei/mp, iar durata acesteia a fost stabilită a fi aceea a existentei construcţiilor edificate.
Prin adresa din 9 februarie 2007 D.G.F.P. Brăila i-a adus la cunoştinţă reclamantei manifestarea de voinţă a SC T. Gaz Mediaş, succesoarea R. RA Mediaş, de a rezilia contractul de concesiune deoarece potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate este proprietara terenului concesionat.
Aşa fiind, apreciind că atestarea dreptului de proprietate s-a dispus pe un teren care aparţine reclamantului, beneficiara concesiunii neavând asupra lui decât un drept de folosinţă, reclamantul a solicitat a se constata nulitatea titlului acesteia.
Prin întâmpinare pârâtul M.E.F. a solicitat a se constata că nu are calitate procesuală. Pârâta D.G.F.P. Brăila a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii.
La rândul său pârâta SC T.G. Mediaş a solicitat respingerea acţiunii, susţinând ca a îndeplinit, la obţinerea titlului de proprietate toate cerinţele legii, stabilind inclusiv vecinătăţile terenului în litigiu printr-o lucrare topografică cu acordul tuturor vecinilor.
Prin sentinţa nr. 185 din 22 decembrie 2008, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Brăila - prin Primar C.S.C., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României - Prin Ministerul Economiei şi Finanţelor Bucureşti, S C T.G. SA Mediaş, O.C.P.I. Brăila, pentru constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
S-a constatat nulitatea absolută şi parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 2006 în privinţa suprafeţei de 1.368 mp situat în municipiul Brăila, potrivit Raportului de expertiză tehnică varianta I ce face parte integrantă din prezenta.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că din Certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 8 iunie 2004 rezultă că pârâtei i-a fost atestat dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 2.375,04 mp.
Analizând întregul material probator administrat în cauză prima instanţă a apreciat că acţiunea este fondată întrucât reclamantul a făcut dovada existenţei unui drept protejat de lege.
S-a avut în vedere că deşi terenul în suprafaţă de 1368 m .p. era în proprietatea Consiliului Local Brăila, împrejurare cunoscută şi de către beneficiara titlului care avea asupra acestuia numai un drept de folosinţă, totuşi s-a statuat asupra unei situaţii juridice false. Profitând de falsa prezentare a situaţiei juridice a acestuia, pârâta SC T.G. Mediaş a obţinut titlul de proprietate pe un teren asupra căruia avea numai un drept de folosinţă dobândit prin contractul de concesiune încheiat cu reclamantul.
În aceste condiţii depăşind limitele dreptului de a dispune şi cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei, autoritatea pârâtă a emis un titlu de proprietate lovit de nulitate parţială.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SN T.G.T. SA Mediaş.
În motivele de recurs, s-a susţinut că sentinţa primei instanţe este nelegală, întrucât activitatea pe care o desfăşoară constituie un serviciu public de interes naţional potrivit art. 21 din Legea nr. 351/2004, că delimitarea suprafeţei s-a făcut pe baza măsurătorilor topografice însuşite fără obiecţiuni de intimata-reclamantă, care a semnat procesul - verbal de vecinătăţi.
S-a mai precizat că certificatul este emis cu respectarea H.G. nr. 834/1991, care în art. 3 exceptează de la aplicabilitatea actului normativ numai terenurile din domeniul public, suprafaţa de teren ce face obiectul litigiului reprezintă domeniu privat al municipiului.
Reclamantul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu motivarea că terenul nu se afla în patrimoniul recurentei, care avea numai dreptul de folosinţă asupra acestuia.
Înalta Curte, în baza art. 137 C. proc. civ., se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În vederea examinării excepţiei inadmisibilităţii invocate din oficiu, se vor expune în continuare prevederile legale incidente în domeniu şi situaţia de fapt existentă în cauză.
Legislaţia aplicabilă:
Legea nr. 554/2004, art. 7, procedura prealabilă, alin. (1): Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Legea nr. 554/2004, art. 7, procedura prealabilă, alin. (3): Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
C. proc. civ., art. 109, alin. (2): În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Legea nr. 7/1996, art. 25 alin. (1): Dacă mai multe persoane şi-au cedat succesiv una celeilalte dreptul real asupra unui imobil, iar înscrierile nu s-au făcut, cel din urmă îndreptăţit va putea cere înscrierea dobândirilor succesive o dată cu aceea a dreptului său, dovedind prin înscrisuri originale întreg şirul actelor juridice pe care se întemeiază înscrierile.
Decretul nr. 167/1958 art. 18: Instanţa judecătorească şi organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acţiune sau la executarea silită este prescris .
Din redactarea textului citat rezultă că îndeplinirea procedurii prealabile în termenul prevăzut în art. 7 din Legea nr. 554/2004 republicată constituie o condiţie prealabilă, obligatorie, de exercitare a acţiunii.
Norma instituită în art. 1 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ face parte din categoria dispoziţiilor de ordin procedural, care instituie obligaţia persoanei ce se pretinde vătămată de a se adresa cu reclamaţie organului administrativ emitent mai înainte de sesizarea instanţei cu acţiune în anularea actului considerat ilegal.
Formularea recursului ierarhic sau graţios, aşadar, parcurgerea procedurii administrative reprezintă o condiţie obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuşi exerciţiul dreptului la acţiune în contencios administrativ.
Neîndeplinirea procedurii prealabile în termenele şi condiţiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 atrage inadmisibilitatea acţiunii.
Persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, trebuie să formuleze plângere prealabilă cel mai târziu în termen de 6 luni care se calculează începând cu data luării la cunoştinţă.
Potrivit art. 7 alin. (7) teza finală din Legea nr. 554/2004, termenul de 6 luni pe care legiuitorul l-a pus la dispoziţia terţilor pentru a formula plângerea prealabilă, în cazul în care nu exercită recursul graţios în termen de 30 zile de la emiterea actului, are caracterul unui termen de prescripţie.
În situaţia în care plângerea prealabilă nu a fost formulată în termen de 6 luni de la data când partea pretins vătămată a luat la cunoştinţă despre act, dreptul de a exercita recursul graţios (plângerea prealabilă) se stinge.
Prescripţia, ca excepţie de fond, poate fi invocată de părţi, dar în acelaşi timp, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1957 instanţa de judecată este obligată ca, din oficiu, să cerceteze prescripţia.
În raport de dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 7 din Legea contenciosului administrativ, a căror analiză s-a efectuat mai sus, Înalta Curte reţine că termenul pentru îndeplinirea procedurii prealabile se împlineşte în cazul terţilor faţă de act, prin neexercitarea plângerii în termenul reglementat de art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004.
Situaţia de fapt.
În cauză, certificatul a cărui anulare s-a solicitat a fost emis la 8 iunie 2004 (fila 9 dosar fond), fiind înscris în C.F. la 24 iulie 2006
Plângerea prealabilă s-a formulat la 18 aprilie 2007 (fila 12 dosar fond), aşadar la mai mult de 6 luni de la data luării la cunoştinţă.
Înalta Curte precizează că data înscrierii în C.F. produce efecte de opozabilitate faţă de terţi, aşa cum rezultă din prevederile art. 25 din Legea nr. 7/1996.
Având în vedere elementele de fapt şi legislaţia aplicabilă, Înalta Curte constată că plângerea prealabilă s-a efectuat după împlinirea termenului de prescripţie, cu nesocotirea termenelor imperative reglementate de art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel că motivul invocat din oficiu este fondat.
În situaţia în care pârâta nu a avut constituit dreptul de folosinţă asupra terenului, pentru ca astfel în temeiul Legii nr. 15/1990 să fie în măsură să i se ateste dreptul de proprietate, reclamanta-intimată are posibilitatea de a introduce acţiune în revendicare, în cadrul căreia se vor compara titlurile de proprietate ale părţilor, care dintre titluri este mai bine consolidat, ţinând seama şi de prevederile art. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va modifica sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea la termenul legal a procedurii administrative prealabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SN T.G.T. SA Mediaş împotriva sentinţei nr. 185 din 22 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea la termenul legal a procedurii administrative prealabile.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 98/2010. Contencios. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1657/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
