ICCJ. Decizia nr. 1113/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1113/2011
Dosar nr. 7202/2/2009
Şedinţa publică din 24 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta C.C.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie anularea parţială a Ordinului din 29 aprilie 2009 (în ceea ce priveşte data de la care îşi produce efectele - 1 aprilie 2009), obligarea intimatului să emită un ordin prin care să i se recunoască dreptul pretins - drepturile salariale acordate prin Ordinul din 29 aprilie 2009, retroactiv, începând cu data de 24 octombrie 2005, obligarea intimatului să calculeze şi să plătească drepturile salariale ce i se cuvin, drept consecinţă a recunoaşterii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a exercitat în perioada 01 august 2004 - 24 octombrie 2005 funcţia de procuror la Parchetul Naţional Anticorupţie - nivel central, structură care funcţiona în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia nr. 110 din 14 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dată în Dosarul nr. 5937/1/2008, Consiliul Superior al Magistraturii a fost obligat să recunoască reclamantei C.C.A. gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin Ordinul din 29 aprilie 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ce i-a fost comunicat reclamantei la data de 07 mai 2009, în mod greşit, i s-au calculat drepturile salariate ce decurg din recunoaşterea gradului profesional mai sus menţionat "începând cu data de 01 aprilie 2009" şi nu retroactiv, începând cu data de la care s-a încetat în mod nelegal acordarea lor – 24 octombrie 2005, când a fost întreruptă acordarea acestor drepturi, fiind transferată din cadrul Departamentului Naţional Anticorupţie, aşa cum se intitula atunci Direcţia Naţională Anticorupţie, în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, având în vedere că nu există posibilitatea emiterii unui ordin care să cuprindă alte prevederi decât cele dispuse prin Decizia nr. 110 din 14 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv hotărârea nr. 532 din 19 martie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin sentinţa civilă nr. 1564 din 30 martie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta C.C.A., în contradictoriu cu pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a anulat în parte Ordinul din 29 aprilie 2009 în ceea ce priveşte data de la care reclamanta beneficiază de drepturile salariale menţionate, a obligat pârâtul să emită un ordin prin care să recunoască reclamantei drepturile salariale menţionate în art. 1 din Ordinul din 29 aprilie 2009 începând cu 24 octombrie 2005, respingând cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în urma admiterii acţiunii în contencios administrativ autoritatea publică are obligaţia de a încheia, înlocui sau modifica un act administrativ în concordanţă cu menţiunile cuprinse în hotărârea judecătorească rămasa irevocabilă.
În consecinţă, stabilirea în cuprinsul ordinului contestat a unei date aleatorii, nejustificată de vreun moment stabilit prin hotărârea Consiliul Superior al Magistraturii sau prin Decizia civilă nr. 110 din 14 septembrie 2009 reprezintă o neexecutare a hotărârii judecătoreşti irevocabile în sensul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Cererea de chemare în garanţie formulată de către pârâtă a fost considerată neîntemeiată, având în vedere că nu s-a făcut dovada existenţei vreunui raport legal sau convenţional de garanţie între părţi.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Criticile aduse soluţiei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au fost subsumate de recurent motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., solicitându-se exercitarea controlului judiciar şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul a arătat că nu există posibilitatea obligării sale la emiterea unui ordin care să cuprindă alte prevederi decât cele dispuse prin Decizia nr. 110 din 14 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal şi respectiv prin hotărârea nr. 532 din 19 martie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
S-a mai arătat că titlul executoriu invocat de intimata-reclamantă este supus prevederilor OG nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii şi OUG nr. 71/2009 în ce priveşte eşalonarea executării obligaţiilor cuprinse în titlurile executorii.
Solicitarea Ministerului Public de suplimentare a fondurilor prevăzute în bugetul pe anul 2009 la titlul „Cheltuieli de personal” a fost refuzată de Ministerul Finanţelor Publice care a invocat art. 1 din OUG nr. 71/2009.
În acelaşi timp s-a apreciat de către recurent ca neîntemeiată soluţia de respingere a cererii de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice faţă de dispoziţiile art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată potrivit căruia activitatea instanţelor şi Parchetelor este finanţată de la bugetul de stat.
Înalta Curte reţine că este întemeiată critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi că devin incidente dispoziţiile art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ., astfel că se va admite recursul cu consecinţa modificării sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C.C.A. (procuror general adjunct la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava) a vizat anularea parţială a Ordinului din 29 aprilie 2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în privinţa datei de la care îşi produce efectele, respectiv de la 24 octombrie 2005 în loc de 1 aprilie 2009, precum şi obligarea pârâtului să calculeze şi să plătească drepturile salariale ce se cuvin reclamantei ca urmare a recunoaşterii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Ordinul în discuţie a fost emis în baza hotărârii nr. 532 din 19 martie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost pusă în executare Decizia nr. 110 din 14 ianuarie 2009 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a recunoscut recurentei C.C.A. gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Solicitarea reclamantei ca emitentul acestui act administrativ unilateral individual să modifice Ordinul nr. 995 din 29 aprilie 2009 în sensul acordării drepturilor corespunzătoare gradului profesional pentru perioada octombrie 2005 - aprilie 2009 a fost respinsă prin Ordinul nr. 1289 din 19 iunie 2009 cu motivarea că pentru perioada menţionată diferenţele salariale cuvenite vor fi contabilizate cu titlu executoriu conform OG nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiei publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările şi completările ulterioare, şi vor fi incluse în centralizarea de credite cu acest scop.
Instanţa de control judiciar constată ca greşită abordarea instanţei de fond prin prisma art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată având în vedere conţinutul clar al deciziei irevocabile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ce constituie titlu executor.
Prin ordinul a cărui anulare parţială s-a cerut Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la punerea în executare a hotărârii judecătoreşti pronunţată de instanţa supremă, iar drepturile salariale corespunzătoare perioadei octombrie 2005 -aprilie 2009 fără a fi nerecunoscute de pârât au fost incluse în categoria drepturilor restante supuse prevederilor OG nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii şi OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
De observat că demersurile făcute de pârât pentru suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul pe anul 2009 în considerarea „cheltuielilor de personal” au fost refuzate de Ministerul Finanţelor Publice motivat de dispoziţiile OUG nr. 71/2009 care instituie o anume procedură de executare pentru plata sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect drepturi de natură salarială devenite executorii până la 31 decembrie 2009, iar instanţele judecătoreşti nu pot ignora aceste norme legale.
În contextul prezentat, critica privind neacceptarea cererii de chemare în garanţie a Ministerul Finanţelor Publice nu mai prezintă relevanţă.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei civile nr. 1564 din 30 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei C.C.A., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1112/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1114/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
