ICCJ. Decizia nr. 1108/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1108/2011
Dosar nr. 46184/3/2008
Şedinţa publică din 24 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta SC W.T.C. Bucureşti SA a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice – A.N.A.F. – D.I.T.L. sector 1 solicitând instanţei să se dispună anularea certificatului de atestare fiscală din 26 septembrie 2008, emis cu nesocotirea dispoziţiilor art. 24, 85 şi 93 din C. proCod Fiscal; obligarea pârâtei la determinarea corectă, legală a conţinutului raportului fiscal, cu referire la stingerea creanţelor prin plată şi în subsidiar, cu referire la pseudoobligaţiile fiscale, prin prescripţie, conform art. 16, 24, 85 şi 93 C. proCod Fiscal; obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.036.887 RON, eronat stabilită prin titlul de creanţă fiscală şi obligarea pârâtei să emită un nou certificat de atestare fiscală.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii, cu motivarea că certificatul de atestare fiscală nu este act administrativ fiscal, în sensul art. 41 C. proCod Fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 2610 din 1 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că cererea privind anularea certificatului de atestare fiscală reprezintă capătul principal al acţiunii, celelalte cereri având caracter accesoriu în raport cu primul, iar admisibilitatea acţiunii va fi apreciată în raport cu natura juridică a certificatului de atestare fiscală.
Potrivit art. 41 C. proCod Fiscal, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
Deci, certificatul de atestare fiscală nu produce, prin el însuşi, efecte juridice, deoarece nu este emis pentru aplicarea unei prevederi legale prin care se stabileşte, modifică sau stinge un raport juridic fiscal, pentru atestarea unei situaţii fiscale existente la un moment dat. Existenţa sau inexistenţa unui certificat de atestare fiscală nu influenţează în niciun mod existenţa creanţelor sau datoriilor fiscale, întrucât acestea au luat fiinţă în baza unor raporturi juridice generate de actele administrative fiscale.
Instanţa de fond a apreciat că certificatul de atestare fiscală nu poate fi contestat în temeiul Legii contenciosului administrativ, nefiind un act administrativ fiscal. Pe cale de consecinţă, inadmisibilitatea capătului principal de cerere atrage după sine inadmisibilitatea capetelor accesorii.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta SC W.T.C. SA Bucureşti a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta arată că instanţa a respins capetele de cerere 2, 3 şi 4 pentru un alt motiv (legătura de accesorialitate dintre petite) decât cele invocate de către pârâtă, motiv pentru care nu le-a pus, în prealabil, în discuţia părţilor.
În felul acesta a fost privată de posibilitatea de a se apăra punând concluzii asupra chestiunilor care au determinat respingerea cererii.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Actul a cărui anulare se solicită în prezenta cauză este reprezentat de certificatul de atestare fiscală din 26 septembrie 2008 emis de D.I.T.L. sector 1.
Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ modificată, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice. Sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice şi achiziţiile publice.
Potrivit art. 41 C. proCod Fiscal actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
Deci certificatul de atestare fiscală nu naşte, nu modifică şi nu stinge un raport juridic pentru a constitui un „act" supus cenzurii pe calea contenciosului administrativ, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi care să producă un prejudiciu reclamantei.
Certificatul de atestare fiscală nu are caracteristicile unui act administrativ, în sensul prevederilor Legii contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, chiar dacă emană de la o autoritate administrativă, scopul emiterii lui nefiind acela de a produce prin el însuşi efecte juridice - de a naşte, modifica sau stinge un raport juridic, ci doar de a atesta obligaţiile de plată pe care le are de achitat un contribuabil către bugetul local al sectorului 1. Astfel, certificatul de atestare fiscală, nefiind act administrativ nu poate fi supus controlului judecătoresc prevăzut de legea contenciosului administrativ.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a analizat admisibilitatea acţiunii în raport de natura juridică a certificatului de atestare fiscală.
Referitor la natura juridică a certificatului de atestare fiscală, Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat de către instanţa de fond că acesta nu este un act administrativ fiscal neputând fi supus controlului judecătoresc prevăzut de legea contenciosului administrativ.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC W.T.C SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2610 din 1 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1107/2011. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 1110/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
