ICCJ. Decizia nr. 1156/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1156/2011
Dosar nr. 1546/44/2009
Şedinţa publică de la 25 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 octombrie 2009, reclamantul H.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie, anularea actului - fişă de evaluare întocmit de procurorul evaluator din cadrul Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în anul 2003 a fost detaşat, pentru o perioadă de 6 ani, la Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Teritorială Galaţi, că pentru perioada în care a activat în această structură a obţinut calificativul foarte bun, că în anul 2008 a fost propus pentru avansare în grad profesional înainte de termen, avându-se în vedere tocmai activitatea meritorie desfăşurată şi rezultatele profesionale obţinute, dar în luna ianuarie 2009 i s-a adus la cunoştinţă că pentru anul 2008 a primit, conform unei fişe de evaluare, calificativul „bun”.
Ca urmare a obţinerii acestui calificativ, reclamantul nu a mai fost avansat în gradul profesional următor şi nu a mai putut participa la concursurile organizate în vederea ocupării unor funcţii de conducere.
Reclamantul a criticat calificativul obţinut ca nereflectând în mod obiectiv activitatea desfăşurată în anul 2008, arătând şi că fişa de evaluare a fost întocmită cu nerespectarea dispoziţiilor Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, raportat la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, 13 martie 2009, şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, în condiţiile în care reclamantul nu a formulat plângere prealabilă împotriva actului contestat, iar, în subsidiar, respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 50 din data de 03 februarie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de către reclamantul H.M. ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, după analizarea materialului probator administrat în cauză, că nu există niciun act doveditor al efectuării de către reclamant a plângerii administrative prealabile la autoritatea pârâtă, aşa cum în mod imperativ dispune art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul H.M., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
A susţinut recurentul-reclamant că împotriva actului administrativ atacat a formulat un total de 3 contestaţii, atât către Direcţia Naţională Anticorupţie, cât şi către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând revocarea acestuia, înscrisurile doveditoare fiind depuse la dosarul cauzei, condiţii în care concluziile instanţei de fond apar ca vădit eronate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurent şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Art. 109 alin. (2) C. proc. civ. arată că „sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta.”
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, act normativ ce fundamentează demersul juridic al reclamantului, „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”
În speţă, prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul-recurent H.M. a supus controlului de legalitate al instanţei fişa de evaluare profesională pentru anul 2008.
Art. 18 alin. (2) şi (3) şi (5) din ordinul nr. 5 din 11 februarie 2004 privind evaluarea activităţii şi conduitei ofiţerilor de poliţie judiciară din Parchetul Naţional Anticorupţie prevede că „fiecare ofiţer de poliţie judiciară (...) va putea contesta rezultatul evaluării. Contestaţia se soluţionează de către procurorul cu funcţie de conducere ierarhic superioară celui care a aprobat evaluarea, care are obligaţia de a dispune constituirea unei comisii pentru cercetarea acesteia. Rezultatul cercetării va fi consemnat într-o notă, cu propuneri corespunzătoare (...) persoana abilitată să soluţioneze contestaţia va decide, asupra contestaţiei, prin hotărâre definitivă.”
Aceste dispoziţii sunt de natură a contura o procedură administrativă având ca obiect solicitarea reexaminării deciziei privind calificativul acordat în urma evaluării, în sensul modificării acestuia, procedură întrutotul în acord cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004.
Analizând ansamblul înscrisurilor depuse în cauză de către părţi, Înalta Curte constată că la dosarul de fond se află înscrisuri referitoare la soluţionarea contestaţiei reclamantului-recurent împotriva calificativului obţinut prin fişa de evaluare supusă examinării instanţei de judecată, mai mult, adresa pârâtei Direcţia Naţională Anticorupţie făcând referire şi la un al doilea memoriu al reclamantului, înregistrat sub acest număr.
Coroborând textele de lege anterior enunţate, Înalta Curte constată că, în speţă, recurentul-reclamant a îndeplinit procedura prealabilă specifică instituită de cadrul legal incident, condiţii în care aprecierile instanţei de fond privind inadmisibilitatea cererii reclamantului-recurent apar ca nefondate.
Pentru aceste considerente, şi constatând că prima instanţă, pronunţându-se cu privire la excepţia prealabilă a inadmisibilităţii acţiunii, nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, în temeiul art. 312 alin. (3) teza a III-a C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat şi va trimite cauza spre rejudecare către instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de către H.M. împotriva sentinţei civile nr. 50 din data de 03 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1149/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1193/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
