ICCJ. Decizia nr. 1197/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1197/2011
Dosar nr. 7909/1/2008
Şedinţa publică de la 1 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 947 din 25 septembrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestaţia formulată de doamna judecător A.I. împotriva Hotărârii nr. 307 din 18 septembrie 2008 a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că prin Hotărârea nr. 307 din 18 septembrie 2008, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de doamna judecător împotriva Hotărârii nr. 36 din 8 septembrie 2008 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 05 octombrie 2008, prin care a fost respinsă cererea acesteia de înscriere la concurs, pentru neîndeplinirea condiţiei referitoare la vechimea minimă de 5 ani în funcţia de judecător.
La adoptarea hotărârii contestate în cauză, Secţia pentru judecători a avut în vedere următoarele considerente:
Doamna A.I., judecător la Judecătoria Constanţa, s-a înscris la concurs la data de 13 august 2008 (cerere înregistrată sub nr. 219/1154/2007), în termen legal, pentru promovare efectivă la Tribunalul Constanţa, specializarea - dreptul penal, având o vechime, potrivit art. 44 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de 3 ani, 6 luni şi 4 zile, calculată la data de 05 octombrie 2008, astfel: 01 august 2002 - 06 decembrie 2004, consilier juridic, Primăria Municipiului Călăraşi; 01 aprilie 2005 - 01 iulie 2008, avocat Baroul Călăraşi; 01 iulie 2008 - prezent, judecător la Judecătoria Constanţa.
Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pot participa la concursul pentru promovarea în funcţiile de judecător de tribunal judecătorii care îndeplinesc condiţia minimă de vechime, aceea de 5 ani vechime în funcţia de judecător, la calcularea vechimii menţionate luându-se în considerare şi perioada în care judecătorul a fost avocat.
Aceste dispoziţii se regăsesc şi în art. 5 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, conform căruia pot participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie vacante sau pe loc judecătorii care îndeplinesc condiţiile minime de vechime prevăzute la art. 44 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În consecinţă, cum perioada în care d-na judecător a îndeplinit funcţia de consilier juridic nu poate fi avută în vedere în calculul vechimii minime prevăzute de textele enunţate, Secţia pentru judecători a reţinut că d-na judecător A.I. nu îndeplineşte condiţia minimă de vechime prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, adică una dintre condiţiile cumulative prevăzute de lege pentru promovarea în funcţii de execuţie.
Împotriva Hotărârii nr. 307 din 18 septembrie 2008 a Secţiei pentru judecători, doamna judecător A.I. a formulat contestaţie în termen legal.
Referitor la motivele invocate de doamna judecător A.I. în prezenta contestaţie, se constată că a fost reiterată aceeaşi argumentaţie ca cea invocată în contestaţia exercitată împotriva hotărârii Comisiei de organizare, argumentaţie care a fost analizată deja de Secţia pentru judecători în cuprinsul hotărârii contestate în cauză.
Având în vedere faptul că nu au fost formulate motive noi de contestaţie, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că se menţin considerentele expuse de Secţia pentru judecători în cuprinsul hotărârii contestate, în sensul că, la calculul vechimii minime prevăzute de lege pentru promovarea la instanţa superioară sunt luate în considerare doar perioadele în care judecătorul a îndeplinit funcţia de judecător, procuror sau avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând soluţia adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.
În motivarea recursului formulat, recurenta-reclamantă a criticat hotărârea atacată, susţinând în esenţă că la stabilirea vechimii necesare pentru înscrierea la concursul de promovare, nu s-a luat în calcul perioada în care recurenta a fost consilier juridic, ceea ce constituie un act de discriminare, astfel cum rezultă din dispoziţii ale hotărârilor Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, din Constituţia României din tratatele internaţionale precum şi cele din dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care interzic discriminarea.
Totodată, recurenta a susţinut că nu au fost luate în considerare soluţiile şi principiile enunţate de Curtea Europeană de Justiţie cu privire la egalitatea de tratament şi la obligarea de nediscriminare.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 317/2004.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat şi menţinerea hotărârii atacate, susţinând în esenţă că aceasta a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează condiţiile pentru înscrierea la concursul de promovare în funcţii de execuţie prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Analizând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Soluţia pronunţată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la respingerea contestaţiei formulate de către recurentă împotriva Hotărârii nr. 307 din 18 septembrie 2008 a Secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii este corectă.
În speţă, după cum rezultă din criticile formulate, problema de drept supusă dezlegării, vizează interpretarea dispoziţiilor legale privind condiţiile stabilite pentru participarea judecătorilor şi procurorilor la concursul de promovare.
Potrivit dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
„(1) Pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele superioare judecătorii şi procurorii care au avut calificativul „foarte bine” la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc următoarele condiţii minime de vechime:
a) 5 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat şi procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau parchetul de pe lângă tribunalul specializat;
b) 6 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror pentru promovarea în funcţiile de judecător de curte de apel şi procuror la parchetul de pe lângă acesta;
c) 8 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2) La calcularea vechimii prevăzute la alin. (1) se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat”.
Aceleaşi prevederi se regăsesc şi în art. 5 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Dispoziţiile art. 44 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, fac referire expresă şi limitativă la vechimea în funcţia de judecător sau procuror şi vechimea în funcţia de avocat, doar această vechime fiind luată în considerare la calcularea vechimii necesare pentru a putea participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie.
Principalele critici formulate de recurentă vizează neluarea în calculul vechimii necesare a perioadei în care aceasta a îndeplinit funcţia de consilier juridic, apreciind că aceasta constituie un act de discriminare în raport cu perioada de exercitare a avocaturii care este recunoscută de dispoziţiile legale mai sus menţionate, dispoziţii care încalcă atât hotărâri ale Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, din Constituţia României, din tratate internaţionale precum şi din decizii C.E.D.O.
Criticile recurentei sunt nefondate întrucât din perspectiva textelor legale menţionate perioada în care recurenta a îndeplinit funcţia de consilier juridic nu poate fi avută în vedere, la calcul vechimii minime necesare, astfel că aceasta nu îndeplineşte una din condiţiile cumulative prevăzute de lege pentru promovarea în funcţii de execuţie.
Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii atacată a fost fundamentată având în vedere că la data înscrierii la concurs, d-na judecător A.I. avea o vechime în funcţia de judecător de 2 ani şi 8 luni, iar în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, perioada anterioară în care recurenta a îndeplinit funcţia de consilier juridic nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege.
Este necontestat faptul că prin Decizia nr. 785 din 12 mai 2009, Curtea Constituţională a constatat că sunt neconstituţionale prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, iar potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie, republicată, aceste prevederi constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează aplicabilitatea la 45 zile de la data publicării deciziei, dacă în acest interval, Parlamentul sau Guvernul după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.
Astfel fiind, urmare a acestei decizii, prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi-au încetat efectele juridice la data de 21 iulie 2009 prin împlinirea termenului de 45 zile de la data de 15 iunie 2009, respectiv data publicării acesteia în M. Of. al României.
În consecinţă, începând cu această dată, condiţia de vechime impusă judecătorilor şi procurorilor pentru participarea la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare este reglementată de dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 44 alin. (1) lit. a) care prevăd o vechime în funcţia de judecător sau procuror de 5 ani.
Prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Cure va reţine că este legală hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a constatat că la data concursului recurenta nu îndeplinea condiţia legală de 5 ani vechime, şi pentru a participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie din 05 octombrie 2008.
Prin înlăturarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, a fost înlăturată orice discriminare ca efect al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 785/2009, iar la calcularea vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, se are în vedere numai vechimea în funcţia de judecător sau procuror, fără a mai fi posibilă luarea în considerare a perioadei în care judecătorul sau procurorul a îndeplinit anterior alte funcţii de specialitate juridică.
Recurenta a invocat în cauză şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, excepţie respinsă de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1038 din 14 septembrie 2010, reţinându-se că dispoziţiile legale nu încalcă principiul nediscriminării şi cel al egalităţii de tratament.
De altfel, cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în concordanţă cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalităţii în drepturi consfinţit constituţional, presupune identitate de soluţii numai pentru situaţii identice.
Susţinerile recurentei referitoare la aplicarea în dreptul intern a prevederilor din tratatele internaţionale la care România este parte, referitoare la condiţiile de numire a judecătorilor instanţelor internaţionale sunt nefondate întrucât îndeplinirea condiţiilor de promovare în funcţia de judecător naţional nu poate fi analizată prin prisma prevederilor şi condiţiilor convenite de state în privinţa numirii judecătorilor instanţelor internaţionale.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Respinge recursul formulat de A.I. împotriva hotărârii nr. 947 din 25 septembrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1194/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1210/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
