ICCJ. Decizia nr. 1225/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1225/2011
Dosar nr. 1044/54/2009
Şedinţa publică de la 1 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC T.C.T. SRL a solicitat, în contradictoriu, cu pârâtele Administraţia Finanţelor Publice nr. 1 Craiova şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice, anularea deciziei nr. 4517 din 10 februarie 2009 emisă de A.F.P.C. nr. 1 Craiova şi a procesului-verbal de declarare a stări de insolvabilitate nr. X din 18 decembrie 2008.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 18 decembrie 2008, pârâta A.F.P. Comunală nr. 1 Craiova a întocmit procesul-verbal nr. X de declarare a stării de insolvabilitate, pentru că aceasta ar datora la bugetul de stat suma de 549.703 RON, reprezentând TVA, impozit pe profit şi amenzi. Decizia nr. 4517 din 10 februarie 2009, cât şi procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. X din 18 decembrie 2008 sunt netemeinicie şi nelegale, întrucât prin decizia atacată suma de 549.703 RON provine ca urmare a procesului-verbal de control şi a fost contestată procedura prealabilă fiind suspendată soluţionarea contestaţiei, prin decizia nr. 150 din 18 septembrie 2009 până la definitivarea cercetărilor penale.
În ceea ce priveşte amenda de 25.000 RON din data de 18 decembrie 2008, reclamanta a susţinut că a fost contestată la Tribunalul Dolj şi făcea obiectul Dosarului nr. 8920/215/2008, executarea fiind suspendată.
Pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi A.F.P. Comunală nr. 1 Craiova nu au formulat apărări în cauză.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 385 pronunţată în data de 23 octombrie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC T.C.T. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Finanţelor Publice nr. 1 Craiova şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi, pe cale de consecinţă, a anulat decizia nr. 4517 din 10 februarie 2009 emisă de A.F.P.C. nr. 1 Craiova şi procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. X din 18 decembrie 2008 întocmit de A.F.P.C. nr. 1 Craiova.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
Prin procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. X din 18 decembrie 2008 emis de către A.F.P.C. nr. 1 Craiova a fost declarată starea de insolvabilitate a SC T.C.T. SRL, deoarece aceasta figura în evidenţele fiscale cu obligaţii fiscale restante în sumă totală de 589.815 RON şi faptul că acesta înregistra, la data de 30 noiembrie 2008, bunuri şi venituri urmăribile cu o valoare însumată estimată conform evidenţelor contabile, de 40.481 RON (conform balanţei la 30 noiembrie 2008), în baza prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., cu modificările şi completările ulterioare, iar prin decizia nr. 4517 din 10 februarie 2009 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj a fost respinsă contestaţia formulată de către reclamantă.
Din conţinutul raportului de inspecţie fiscală din data de 30 mai 2008 încheiată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, a contestaţiei împotriva raportului de inspecţie fiscală, a deciziei de impunere nr. 1905 din 30 mai 2008 şi a deciziei privind nemodificarea bazei de impunere emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, reiese că obligaţiile fiscale reţinute în procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate, au fost stabilite de către organele fiscale în urma controlului din 30 mai 2008, acestea provenind din activitatea de achiziţie de cereale desfăşurată de către reclamantă pe parcursul anilor 2007-2008.
A mai susţinut instanţa că, din adresa nr. 2195/11/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a reieşit că cercetările penale nu sunt finalizate, în cauză efectuându-se raport de expertiză contabilă judiciară.
Concluzionează instanţa arătând că, din conţinutul acestor rapoarte de expertiză contabilă efectuate în cursul urmăririi penale, a reieşit că sumele stabilite de către organele fiscale nu sunt reale, ceea ce conduce la concluzia că, certitudinea obligaţiilor fiscale - condiţie necesară pentru constatarea stării de insolvabilitate - nu este îndeplinită.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice în numele şi pentru Administraţia Finanţelor Publice Craiova.
În motivarea recursului formulat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj în numele şi pentru Administraţia Financiară Comunală nr. 1 Craiova a arătat, în esenţă, că hotărârea pronunţată este dată cu aplicarea greşită a legii.
Se arată astfel că în urma inspecţiei fiscale au fost stabilite obligaţiile fiscale ale reclamantei, a fost emisă decizia de impunere pentru debite şi accesorii aferente, în cuantum total de 549.703 RON. Pentru toate aceste sume s-au întocmit acte şi forme de executare.
Reclamanta a formulat contestaţie împotriva raportului de inspecţie fiscală, iar prin decizia nr. 150 din 18 septembrie 2008 s-a suspendat soluţionarea contestaţiei până la definitivarea cercetării penale.
Totodată, se arată că Tribunalul Dolj prin sentinţa nr. 2547 din 12 decembrie 2008 a respins acţiunea reclamantei prin care solicita obligarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice la soluţionarea pe fond a contestaţiei împotriva deciziei de impunere nr. 1905 din 30 mai 2008.
La pronunţarea soluţiei instanţa de fond trebuie să aibă în vedere dispoziţiile art. 215 alin. (1) C. proc. fisc.
De asemenea, s-a mai arătat că nu toate creanţele au fost contestate de reclamantă, creanţa totală pentru care reclamanta a fost declarată insolvabilă este certă, lichidă şi exigibilă.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 3041 C. proc. civ.
Analizând cererea de recurs, normele legale incidente în cauză, precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează:
Potrivit art. 176 din O.U.G. nr. 92/2003 – „În sensul prezentului cod este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligaţiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile”.
Înalta Curte apreciază că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că în cazul reclamantei sumele stabilite de organele fiscale nu sunt reale, ceea ce duce la concluzia, că acestea nu sunt certe – ca o condiţie necesară pentru constatarea stării de insolvabilitate.
Prin raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere nr. 1905 încheiate la data de 30 mai 2008 de Administraţia Finanţelor Publice Craiova - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, s-au stabilit obligaţii fiscale în sarcina reclamantei în cuantum de 451.638 RON reprezentând impozit pe profit, TVA şi majorări de întârziere aferente.
Prin decizia nr. 150 din 18 aprilie 2008 s-a dispus suspendarea soluţionării cauzei până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 2547 din 12 decembrie 2008, a respins acţiunea reclamantei privind obligarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice la soluţionarea pe fond a contestaţiei împotriva deciziei de impunere.
În conformitate cu prevederile art. 215 alin. (1) C. proc. fisc. - „Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal”.
Instanţa de fond a interpretat adresa nr. 2195/II/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova - prin care se comunică reclamantei reluarea urmăririi penale, în sensul că sumele stabilite de organele fiscale drept obligaţii fiscale nu sunt reale, certe.
Această ipoteză nu poate fi primită deoarece creanţa este certă fiind stabilită prin acte administrative fiscale care se bucură de prezumţia de legalitate (cererea de suspendare a procesului-verbal de insolvabilitate a fost respinsă prin încheierea din data de 11 septembrie 2009).
Prin urmare, cuantumul creanţei este determinat şi suma este exigibilă, putând fi executată, ca orice titlu de creanţă – decizia de impunere – reprezintă titlu executoriu.
Cum reclamanta-intimată nu a dovedit o situaţie contrară celor reţinute în procesul-verbal nr. X din 18 decembrie 2008 de declararea stării de insolvabilitate şi în decizia nr. 4517 din 10 februarie 2009, respectiv veniturile sau bunurile sale urmăribile au o valoare mai mică decât obligaţiile fiscale de plată, rezultă că actele administrative emise de organele fiscale sunt temeinice şi legale.
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 3041 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul că se va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj în numele şi pentru Administraţia Finanţelor Publice Craiova împotriva sentinţei nr. 385 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1223/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1226/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
