ICCJ. Decizia nr. 1251/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1251/2011
Dosar nr. 681/44/2010
Şedinţa publică din 2 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 206/F din 30 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca tardiv introdusă, acţiunea formulată de reclamantul D.I. în contradictoriu cu pârâţii I.J.P. Brăila, I.P.J. Vrancea, I.G.P.R., Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Sentinţa a fost pronunţată într-un al doilea ciclu procesual, dat fiind că prin Decizia nr. 890/2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost casată prima instanţă cu nr. 187/2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care acţiunea a fost respinsă ca tardiv formulată, instanţa de control judiciar statuând asupra faptului că prima instanţă nu a cercetat legalitatea actului administrativ unilateral cu caracter individual – Ordinul Ministrului nr. S/II/6125 şi nu a pus în dezbaterea contradictorie a părţilor excepţia tardivităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantul a considerat nelegal Ordinul de încadrare cu nr. S/II/6125, în postul vacant de inspector principal de poliţie, post ocupat prin concurs, întrucât îndeplinea condiţiile de încadrare în postul de subcomisar, deoarece avea studii juridice şi o vechime în poliţie de 11 ani.
Pe parcursul judecării pricinii, reclamantul a invocat şi excepţia de nelegalitate a aceluiaşi ordin, privitor la nerecunoaşterea vechimii sale ca ofiţer de poliţie.
Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, instanţa de fond a concluzionat că în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acţiunea a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de acest text de lege şi anume la data de 11 iunie 2008, cu toate că actul atacat de reclamant a fost cunoscut de acesta din momentul încadrării sale şi anume 28 decembrie 2005.
Astfel, reţine instanţa de fond, a fost depăşit termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care este termen de decădere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie, susţinând că excepţia tardivităţii formulării acţiunii a fost greşit admisă de instanţa de fond.
Arată recurentul-reclamant că acordarea gradului de inspector principal de poliţie s-a făcut urmare aplicării greşite a Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004, Ordin la care nu a avut acces, iar de acordarea greşită a gradului profesional a luat cunoştinţă cu ocazia verificărilor de acordare a noului grad de către lucrătorii serviciului resurse umane din I.P.J. Vrancea la data de 26 noiembrie 2007, fapt ce l-a determinat să se adreseze cu plângere prealabilă autorităţii emitente a actului administrativ atacat.
Intimaţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, I.G.P.R. şi I.P.J. Vrancea au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
În prealabil, Ministerul Administraţiei şi Internelor a cerut a se constata nul recursul declarat de reclamant pentru lipsa motivării acestuia.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, în raport de actele şi lucrările dosarului precum şi legislaţia incidentă în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat şi urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
În mod corect instanţa de fond a constatat tardivitatea introducerii cererii de chemare în judecată de către recurentul-reclamant la data de 11 iunie 2008, actul administrativ atacat fiind Ordinul de încadrare al Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. S/II/6125 emis la 28 decembrie 2005, astfel că a fost depăşit termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, termen care în speţă se socoteşte de la data luării la cunoştinţă de către reclamant, actul administrativ unilateral cu caracter individual fiind chiar actul de încadrare a sa în postul vacant de inspector principal de poliţie în cadrul I.J.P. Brăila.
Recurentul-reclamant nu se poate prevala de faptul că nu a cunoscut acest ordin, el fiind încadrat în postul vacant de inspector principal de poliţie, urmare prezentării la concursul organizat de I.J.P. Brăila, aşa încât, cu atât mai mult trebuia să cunoască pentru ce post a concurat.
Susţinerea recurentului-reclamant în sensul că nu a cunoscut conţinutul acestui ordin şi nu a ştiut dacă i s-a calculat corect vechimea în muncă decât la momentul în care s-a mutat cu serviciul la I.P.J. Vrancea, cu ocazia verificărilor de acordare a noului grad, la 26 noiembrie 2007, nu poate fi însuşită de instanţa de control judiciar, recurentul-reclamant folosind acest mod de apărare cu scopul precis de a fi repus în termenul de formulare a plângerii prealabile şi apoi de introducere a acţiunii la instanţa de fond.
În rejudecare, instanţa de fond s-a conformat şi deciziei de casare nr. 890 din 18 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că a pus în dezbaterea contradictorie a părţilor excepţia de tardivitate, excepţie pe care găsind-o întemeiată a admis-o, ceea ce a făcut inutilă analizarea celorlalte excepţii invocate, inclusiv excepţia de nelegalitate a ordinului în temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ.
Cât priveşte excepţia nulităţii recursului pentru lipsa motivelor de recurs invocată de Ministerul Administraţiei şi Internelor prin întâmpinare, se înţeleg că instanţa de control judiciar a găsit-o neîntemeiată, considerând că recursul a fost motivat potrivit art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs conţinând motivele de nelegalitate şi netemeinicie ale sentinţei atacate, de vreme ce a trecut la analizarea pe fond a recursului în raport de soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Pentru toate aceste considerente, constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, rezolvarea dată excepţiei de tardivitate a formulării acţiunii de către reclamant fiind în concordanţă cu prevederile legale incidente, recursul declarat de reclamant se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.I. împotriva sentinţei nr. 206/F din 30 septembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1241/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1265/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
