ICCJ. Decizia nr. 1263/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1263/2011
Dosar nr. 9454/2/2010
Şedinţa publică de la 2 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta M.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi B.R., în calitate de conducător al autorităţii publice pârâte, aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, până la executarea hotărârii definitive şi irevocabile, respectiv sentinţa civilă nr. 3924 din 17 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 118 din 30 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta M.F., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi B.R. şi a aplicat pârâtului B.R. în calitate de conducător al autorităţii pârâte o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu expirarea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei nr. 3924 din 17 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, până la executarea efectivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă, este neîntemeiată, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., întrucât prin sentinţa nr. 487CC/2010 Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea reclamantei, ca inadmisibilă, pentru un considerent de procedură.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că, având în vedere atât dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cât şi faptul că reclamanta deţine o hotărâre definitivă şi irevocabilă - sentinţa civilă nr. 3924 din 17 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, hotărâre ce nu a fost executată în termenul prevăzut, în cauză devin aplicabile dispoziţiile alin. (2) al art. 24 din lege.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, având în vedere că reclamanta-intimată nu a făcut dovada îndeplinirii formalităţilor prevăzute de art. 1 pct. 8 din hotărârea nr. 1277 din 17 octombrie 2007 privind modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 9/1998, iar procedura prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu este aplicabilă în speţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „ Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”.
În speţă, prin sentinţa civilă nr. 3924/2009, rămasă definitivă şi irevocabilă, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a fost obligată „să dispună plata despăgubirilor stabilite prin decizia nr. 497/2007”, reclamanta-intimată solicitând prin prezenta acţiune plata respectivei sume de bani.
Faţă de împrejurarea că dispozitivul sentinţei civile menţionate nu se încadrează în niciuna din ipotezele art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu se referă la emiterea unui act administrativ, eliberarea unui înscris sau efectuarea unor operaţiuni administrative, în mod greşit instanţa de fond a dispus aplicarea sancţiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru neexecutarea acestei hotărâri.
Prin urmare, faţă de acest impediment legal, instanţa de fond ar fi trebuit să respingă acţiunea.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) şi (3), Înalta Curte va admite recursul, modificând sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Totodată, se constată că în mod corect instanţa de fond a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, faţă de împrejurarea că cererea ce a constituit obiectul Dosarului nr. 2783/2/2010 nu a fost soluţionată pe fond, ci în baza unei excepţii privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei chemate în judecată în acea cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 împotriva sentinţei nr. 118/CC din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1193/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1288/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
