ICCJ. Decizia nr. 1305/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1305/2011
Dosar nr. 1033/42/2010
Şedinţa publică de la 3 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
a) Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată, reclamanţii D.M., A.L., P.V., S.E., O.E., M.L., M.M. şi C.D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1, lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of., Partea I, nr. 528/2010, în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În motivare, reclamanţii au susţinut că cererea de suspendare are la bază un caz bine justificat [în sensul art. 2, alin. (1), lit. t) din Legea nr. 554/2004], criticând actul administrativ pentru retroactivitate, lipsa unei baze legale şi încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi susţinând că cererea este menită a preveni o pagubă iminentă [în sensul art. 2, alin. (1), lit. ş) din Legea nr. 554/2002], având în vedere că aplicarea acestei hotărâri înseamnă reducerea cu peste 75% a pensiei, unicul mijloc de existenţă a reclamanţilor.
b) Sentinţa Curţii de apel
Prin încheierea din 11 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a dispus suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în urma analizei sumare a dreptului pretins, fără prejudecarea fondului, există caz bine justificat, întrucât argumentele juridice susţinute de reclamanţi sunt de natură a crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea hotărârii. Prin anularea pensiei speciale este afectat statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, reglementat de Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar având aceleaşi obligaţii şi interdicţii pe care le au magistraţii, iar în privinţa magistraţilor Curtea Constituţională a decis că reducerea pensiilor de serviciu este neconstituţională, motivat de principiul independenţei justiţiei, care apără această pensie ca parte integrantă a stabilităţii financiare a acestora. S-a avut în vedere şi atingerea adusă drepturilor legal câştigate, ce contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi caracterul discriminatoriu al măsurii de reducere, discriminare interzisă, de asemenea, de art. 14 din Convenţie, gravitatea măsurii şi efectele particulare ale acestei măsuri în cazul reclamanţilor.
Instanţa de fond a mai apreciat că este întrunită şi cea de-a doua condiţie a pagubei iminente, prin recalcularea pensiilor reclamanţii suferind un prejudiciu material, cert şi previzibil, ce constă în diminuarea veniturilor acestora cu aproximativ 70%.
c) Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Guvernul României şi intervenientul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul Guvernul României a criticat sentinţa instanţei de fond arătând că în mod nelegal aceasta nu s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile faţă de acest recurent, iar, pe fond, nu sunt întrunite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa efectuând, în cauză, o prejudecare a fondului.
Recurentul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a susţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, hotărârea judecătorească atacată nefiind motivată temeinic pe aceste aspecte.
2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenţii-pârâţi şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cele două recursuri sunt întemeiate şi vor fi admise, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
H.G. nr. 737/2010 stabileşte metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor.
Actele normative care reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia de recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 19/2000 tocmai pentru protejarea drepturilor de pensie câştigate, doar cuantumul pensiei se stabileşte în condiţii identice cu ale celorlalţi participanţi ai sistemului public.
Prin metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 din Legea nr. 119/2010, Înalta Curte neconstatând elemente de nelegalitate în elaborarea şi adoptarea H.G. nr. 737/2010.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat se poate reţine că cele două categorii de personal magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate sunt în situaţii diferite şi de aceea se impune un tratament juridic diferit.
Este evident că prin formularea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 recurenţii urmăresc menţinerea cuantumului pensiilor de serviciu, susţinându-se că se creează o discriminare prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea aceleiaşi legi.
Nu se poate reţine o încălcare a art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privitor la interzicerea discriminării, întrucât în sfera de protecţie a acestui text intră doar drepturile şi libertăţile recunoscute de convenţie, nu orice drept garantat de legislaţie internă.
Desigur nu se poate reţine nici producerea unei perturbări grave a funcţionării unei autorităţi prin stabilirea prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a pensiilor categoriilor de pensii de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, această recalculare neavând drept consecinţă suprimarea dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului pensiilor speciale.
Prin urmare, în speţă, cazul bine justificat nu este o condiţie îndeplinită faţă de cele mai sus invocate.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui prin el însuşi un motiv suficient pentru a se admite acţiunea, cu atât mai mult cu cât criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.
Având în vedere cele expuse, se apreciază că în speţă nu sunt întrunite condiţiile expres prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile declarate de Guvernul României şi de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, va modifica încheierea atacată în sensul că va respinge cererea de suspendare formulată de reclamanţi şi intervenientă ca neîntemeiată, fără a mai fi necesară examinarea celorlalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Guvernul României şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, împotriva încheierii din 11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierea atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanţi ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1288/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1309/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
