ICCJ. Decizia nr. 1513/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1513/2011
Dosar nr.10697/1/2010
Şedinţa publică de la 15 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1134 din 16 decembrie 2010 Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a respins ca neîntemeiată cererea de apărare a reputaţiei profesionale formulată de C.C. judecător la Judecătoria Craiova, reţinând, în esenţă, că prin Hotărârea Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 25 din 22 ianuarie 2010 s-a admis sesizarea formulată de Comisia de disciplină pentru judecătorii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 187/CDJ/2008 împotriva judecătoarei C.C. şi s-a constatat încălcarea de către acest magistrat a dispoziţiilor art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.
Contestaţia formulată împotriva acestor decizii a fost respinsă prin Hotărârea Plenului nr. 371 din 5 martie 2009 şi de asemenea a fost respins şi recursul declarat împotriva ultimei hotărâri prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5369/2009.
Plenul a mai reţinut că reputaţia profesională reprezentând reprezintă părerea publică referitoare la modul în care magistratul îşi exercită profesia şi este o consecinţă a integrităţii morale şi profesionale de care trebuie să dea dovadă fiecare judecător sau procuror, a atitudinii pe care magistratul o adoptă în relaţiile cu colegii, justiţiabilii, persoanele cu care intră în contact în exercitarea profesiei ori în legătură cu aceasta.
Plenul a apreciat că pentru apărarea acestei valori, esenţială în cariera unui magistrat, a fost instituită procedura instituită de dispoziţiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind organizarea Consiliului Superior al Magistraturii republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel cum s-a statuat prin Hotărârea nr. 25 din 22 ianuarie 2009 a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, ce a devenit irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia nr. 5369 din 26 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător C.C. nu a apelat la mijloacele puse la dispoziţie de prevederile legale pentru a răspunde unor acuzaţii apărute în presă ce aduceau atingere reputaţiei profesionale, precum exercitarea dreptului la replică, emiterea unui comunicat de presă de către purtătorul de cuvânt al instanţei ori formularea unei cereri de apărare a reputaţiei profesionale, ci a înţeles a solicita personal explicaţii redactorului articolului apreciat a fi denigrator, prezentându-se în acest sens la sediul redacţiei împreună cu alte două persoane, dând astfel naştere unui incident care a fost reflectat în presă printr-un articol ulterior, referitor la comportamentul magistratului, cu consecinţe directe asupra imaginii justiţiei.
Plenul a reţinut că cererea de apărare a reputaţiei profesionale, ce face obiectul lucrării de faţă, a fost formulată de doamna judecător C.C. după producerea incidentului amintit şi după începerea cercetărilor preliminarii de către Consiliul Superior al Magistraturii şi a fost invocată ca apărare în cadrul procedurii de constatare a încălcării normelor Codului deontologic al judecătorilor şi procurorilor în faţa înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, care a reţinut că această apărare este ineficientă în condiţia în care cererea de apărare a reputaţiei profesionale a fost formulată după începerea cercetării preliminării.
Având în vedere faptul că judecătorul C.C., prin conduita adoptata nu a înţeles sa urmeze procedura legală, ci dimpotrivă a dat naştere unui incident în raport de care s-a constatat încălcarea normelor codului deontologic, precum şi faptul că doamna judecător a formulat cererea de apărare a reputaţiei ulterior demersurilor sale la sediul ziarului determinate de apariţia articolului de presă presupus defăimător, în analiza cererii de apărare a reputaţiei nu se pot trata separat cele două situaţii ce au stat Ia baza formulării cererii de apărare a reputaţiei şi respectiv a sesizării privind încălcarea normelor codului deontologic.
Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, a declarat recurs C.C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că a formulat cerere de apărare a reputaţiei profesionale la data de 21 august 2008 în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 317/2004, cu privire la aspectele semnalate în ziarul „Indiscret de Oltenia” din data de 4 august 2008, publicaţie care aparţine SC B.M.G. SRL.
La data de 22 noiembrie 2010 Serviciul Inspecţiei Judiciare din cadrul C.S.M. întocmeşte un raport în urma verificărilor efectuate în legătură cu cererea de apărare a reputaţiei profesionale, raport care conţine o serie de inadvertenţe şi anume:
A. Cererea de apărare a reputaţiei profesionale am formulat-o la data de 21.08. 2008, imediat după publicarea articolului în ziarul „Indiscret de Oltenia”, tară a se începe cercetările prealabile de către C.S.M. aşa cum greşit s-a reţinut în Raportul întocmit de Serviciul Inspecţiei Judiciare din cadrul C.S.M. la 19 noiembrie 2010.
Aşa cum rezultă din Rezoluţia din data de 01 octombrie 2008 întocmită de Comisia de disciplină pentru judecători din cadrul C.S.M., lucrarea privind pe petiţionara SC B.M.G. SRL a fost înregistrată la data de 12 august 2008, iar Nota privind rezultatul verificărilor preliminarii a fost depus la data de 30 septembrie 2008.
Prin urmare, a susţinut recurenta, toate verificările preliminare s-au efectuat după data de 20 august 2008 şi până la 30 septembrie 2008, conform rezoluţiei emise, toate cercetările prealabile au fost efectuate de Comisia de disciplină pentru judecători după înregistrarea cererii de apărare a reputaţiei profesionale care a fost înaintată C.S.M.-ului la data de 21 august 2008.
B. Recurenta a mai arătat că în perioada aprilie-iunie 2009 o serie de cereri de apărare a reputaţiei profesionale formulate de către colegi judecători sau procurori din ţară au fost admise, iar, în schimb, cererea de apărare a reputaţiei profesională pe care am formulat-o mi-a fost respinsă, deşi am făcut dovada la acea dată cu probele administrate că toate afirmaţiile denigratoare sunt tendenţioase şi au fost făcute cu scopul de a-i aduce un prejudiciu moral de imagine.
Mai mult decât atât, Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 1081 din data de 25 iunie 2009 îmi respinge cererea ,iar în aceiaşi şedinţă admite cererea unei alte colege judecător prin Hotărârea nr. 1080 din data de 25 iunie 2009, creând astfel discriminări între judecători şi încălcând art. 6 din practica C.E.D.O.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Nu poate fi reţinut ca intimat primul aspect de nelegalitate invocat. Aceasta deoarece cererea de apărare a reputaţiei profesionale din data de 21 august 2008 a fost formulată după producerea evenimentului şi după înregistrarea la Consiliul Superior al Magistraturii din 11 august 2008 a sesizării petiţionarei SC B.M.G. SRL prin care s-a reclamat conduita necorespunzătoare a recurentei. Pe cale de consecinţă, în mod corect s-a constatat, din punct de vedere al succesiunii evenimentelor că cererea de apărare a reputaţiei a fost formulată după începerea cercetării preliminare şi s-a apreciat corect că este lipsită de eficienţă.
În această cerere de apărare a reputaţiei profesionale, ca mijloc de apărare pus la dispoziţie nu a fost formulată anterior sesizării din 11 august 2008 cu privire la faptele săvârşite de recurentă la data de 5 august 2008. Astfel cum s-a reţinut în decizia nr. 5369 din 26 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, exercitarea dreptului la replică nu trebuie să se facă în condiţii de natură a compromite demnitatea judecătorului în funcţie ori de a afecta prestigiul justiţiei, iar cererea de apărare a reputaţiei profesionale în condiţiile art.30 alin. (2) din Legea nr.317/2004 a fost făcută numai după începerea cercetării preliminare de către Consiliul Superior al Magistraturii.
Al doilea aspect de nelegalitate invocat, privind existenţa unei discriminări în raport cu alţi colegi cărora le-a fost admisă cererea de apărare a reputaţiei profesionale, nu poate fi reţinut.
Recurenta nu a fost discriminată prin respingerea cererii sale de apărare a reputaţiei profesionale, deoarece intimatul conform competenţei sale şi în raport de situaţia şi verificările specifice fiecărei cereri are competenţa deplină şi exclusivă de a decide motivat, în fiecare caz în parte dacă sunt îndeplinite sau nu condiţiile pentru a admite o cerere de apărare a reputaţiei formulate de magistrat, în baza art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 republicată.
Iar în ceea ce priveşte cererea recurentei, aceasta a fost respinsă în mod legal prin Hotărârea nr. 1134 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii .
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legal actul administrativ contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1134 din 16 octombrie 2010, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1502/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1521/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
