ICCJ. Decizia nr. 1500/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1500/2011
Dosar nr. 10628/1/2010
Şedinţa publică de la 11 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Decizia pronunţată în recurs
Prin decizia nr. 1292 din 10 septembrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta SC T.C.S. SRL Ilfov împotriva deciziei nr. 366 din 25 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că potrivit art. 320 C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceloraşi căi ca şi hotărârea atacată şi cum decizia atacată prin contestaţie în anulare este pronunţată în recurs, împotriva acesteia nu se poate formula recurs.
2. Cererea de revizuire formulată de recurenta SC T.C.S. SRL Ilfov
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurenta SC T.C.S. SRL Ilfov, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând că decizia atacată, nr. 1292/2010 este contrară sentinţei nr. 979 din 04 iunie 2009 a Tribunalului Prahova.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat că hotărârea a cărei anulare o solicită se bazează pe jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, jurisprudenţă care în România se aplică foarte bine când aceasta este în interesul instanţelor, dar nu există deloc atunci când este vorba de interesul justiţiabililor.
Totodată, a susţinut revizuenta că Tribunalul Prahova nu a ţinut cont de celelalte hotărâri date în aceeaşi pricină, dar, în contradictoriu cu decizia nr. 979 din 04 iunie 2009, în care, în mod inexplicabil, s-a admis un recurs ce în celelalte hotărâri fusese, pe bună dreptate, respins.
Mai mult, a susţinut revizuenta că în motivarea recursului ce a format obiectul sentinţei nr. 979 din 04 iunie 2009 nu s-a ţinut cont de decizia nr. 87/31 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 1402/2006, decizie ce trata aceeaşi pricină, dar aceeaşi judecători ai secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Prahova ce compuneau instanţa de recurs, au avut-o în vedere în soluţionarea Dosarelor nr. 5075/281/2007, 6222/281/2007 şi 8203/281/2007 şi pe care au ignorat-o în soluţionarea acestui dosar.
Prin decizia nr. 2040 din 2 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 159 pct. 2 şi art. 158 alin. (1) C. proc. civ. a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
Examinând susţinerile revizuentului, prin prisma motivelor reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
În conformitate cu dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Din interpretarea logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, fără putinţă de tăgadă, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, faţă de cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situaţie nu se întâlneşte însă şi atunci când instanţa de recurs respinge recursul ca inadmisibil, cum este şi cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire, în pricina de faţă.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. invocate de revizuent, susţinând că decizia atacată este potrivnică sentinţei nr. 979 din 04 iunie 2009 a Tribunalului Prahova, reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, or, în cauza de faţă, se constată faptul că nu există o contrarietate a hotărârilor invocate, fiind vorba de soluţii succesive date în diferite litigii.
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de SC T.C.S. SRL Ilfov împotriva deciziei nr. 1292 din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1499/2011. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1502/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
