ICCJ. Decizia nr. 1515/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1515/2011
Dosar nr. 266/2/2010
Şedinţa publică din 15 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 ianuarie 2010, reclamanţii F.V. şi V.F. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, au solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererile de redobândire a cetăţeniei române; obligarea pârâtului să procedeze la analizarea/avizarea cererilor reclamanţilor de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei; obligarea pârâtului la acordarea unor daune cominatorii în valoare de 100 lei pe fiecare zi de întârziere de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată şi până la avizarea dosarului; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au formulat cerere de redobândire a cetăţeniei române în anul 2006, obiect al dosarului nr. 3360/RD/2006 şi deşi au depus mai multe cereri de urgentare a soluţionării acesteia, până în prezent nu au primit un răspuns.
Prin întâmpinarea formulată la data de 03 iunie 2010, pârâtul a arătat că la data de 20 noiembrie 2009, anterior introducerii cererii de chemare în judecată şi emiterii şi comunicării citaţiei (25 martie 2010), cererea de redobândire a cetăţeniei române ce a format obiectul dosarului nr. 3360/RD/2006, a fost examinată şi avizată pozitiv şi în consecinţă a fost emis Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru cetăţenie nr. 9/P din 07 aprilie 2010.
Faţă de această împrejurare a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.
Prezent în instanţă la termenul din data de 15 iunie 2010 apărătorul reclamanţilor a confirmat împrejurarea că cererile de redobândire a cetăţeniei române au fost avizate pozitiv şi a arătat că nu insistă în soluţionarea cererilor de acordare a daunelor morale şi a daunelor cominatorii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2867 din 15 iunie 2010 a respins cererea formulată de reclamanţii F.V. şi V.F., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI - DIRECŢIA CETĂŢENIE, ca rămasă fără obiect.
A obligat pârâtul la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi, admise în parte.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că faţă de împrejurarea că cererea de redobândire a cetăţeniei române a fost examinată şi avizată pozitiv, iar Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie nr. 9/P a fost emis la data de 07 aprilie 2010, cererea a rămas fără obiect.
Cât priveşte cheltuielile de judecată Curtea a procedat la acordarea acestora, în parte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., reţinând că deşi cererea de redobândire a cetăţeniei române a fost avizată la data de 20 noiembrie 2009, Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie a fost emis la data de 07 aprilie 2010, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
In primul rând recurentul pârât a criticat sentinţa în sensul că, în mod greşit prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţie, având în vedere că prin art. 1 alin. (1) din OUG nr. 5/2010 s-a înfiinţat Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie cu atribuţii privind procedura de acordare, redobândire, renunţare şi retragere a cetăţeniei române.
In al doilea rând recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că, faţă de soluţia pronunţată, nu se poate reţine că pârâtul a căzut în pretenţii, nefiind astfel întrunite condiţiile pentru obligarea ministerului la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Au arătat, totodată, că prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat doar soluţionarea/avizarea cererilor şi nu emiterea ordinului de dobândire a cetăţeniei, astfel că la data introducerii acţiunii, cererea acestora fusese deja avizată pozitiv.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:
I. In ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, Înalta Curte constată că în mod corect a fost respinsă de prima instanţă, întrucât, deşi prin OUG nr. 5/2010 a fost atribuită competenţa în materie de cetăţenie Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, prin acelaşi act normativ s-a prevăzut că „Până la operaţionalizarea Autorităţii, procedura de acordare, redobândire, retragere sau renunţare la cetăţenie, precum şi orice alte aspecte care decurg din funcţionarea Autorităţii, vor fi asigurate prin Direcţia Cetăţenie, şi după caz, prin alte direcţii de specialitate ale Ministerului Justiţiei" [art. 19 alin. (4)]; or, la data publicării actului normativ în discuţie, 10 februarie 2010 - M.Of. nr. 93, acţiunea reclamantului se afla deja pe rolul instanţei, pe de o parte, iar litigiul a fost determinat de atitudinea pârâtului cu privire la o cerere formulată încă din anul 2006, când competenţa în materie aparţinea recurentului, pe de altă parte.
II. In ceea ce priveşte obligarea la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că, obiectul principal al cauzei deduse judecăţii îl reprezintă constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Justiţiei de a soluţiona cererea reclamantei şi obligarea pârâtului la analizarea/avizarea cererii reclamantei, aşa cum a solicitat expres prin cererea introductivă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenţii.
Având ca fundament aceste dispoziţii legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părţii.
Or, în cauza dedusă judecăţii, rezultă fără putinţă de tăgadă că instituţia recurentă a fost în culpă, în condiţiile în care, anterior cererii de chemare în judecată, au fost întreprinse demersuri pe cale administrativă, autoritatea fiind pusă astfel în întârziere.
Culpa procesuală a pârâtului rezultă implicit din soluţia dată, întrucât în plata cheltuielilor judiciare intră atât cheltuielile făcute anterior introducerii cererii de chemare în judecată, care se află în strânsă legătură cu judecata, cât şi cheltuielile făcute în timpul judecăţii, neputându-se transfera vinovăţia pârâtului, care a constat în nerezolvarea cererii reclamantei într-un termen rezonabil.
Culpa recurentului a fost dovedită, întrucât acesta trebuia să-şi ia toate diligentele pentru a verifica stadiul cererii intimatei-reclamante şi să comunice un răspuns în acest sens.
Orice amânare în soluţionarea cererii reclamantei a însemnat depăşirea termenului rezonabil avut în vedere de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a determinat-o să angajeze cheltuieli cu procesul ce a fost intentat autorităţii pârâte.
Pe de altă parte, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie a fost emis la data de 07 aprilie 2010, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, astfel că deşi cererea de redobândire a cetăţeniei române a fost avizată la data de 20 noiembrie 2009, acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere data emiterii ordinului, s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 274 şi art. 275 C. proc. civ.
Pentru considerentele sus invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 2867 din 15 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1052/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 169/2011. Contencios → |
|---|
