ICCJ. Decizia nr. 1703/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1703/2011
Dosar nr. 3710/2/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1880 din 23 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitate, în contradictoriu cu pârâtul G.G.
Pentru a pronunţa această sentinţa, instanţa de fond a reţinut în esenţă că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii, întrucât informaţiile furnizate de acesta nu se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind vorba doar de relatări despre anumite colege care întreţin legături cu studenţii străini.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că aceste informaţii nu vizează îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, cu atât mai mult cu cât existenţa unor relaţii de colegialitate între studenţii români şi studenţii străini, era normală.
Referitor la susţinerile reclamantului privind furnizarea de către pârât a unor materiale informative în legătură ci o persoană vecină de apartament care audia emisiunile postului de radio Europa Liberă, instanţa de fond a apreciat că sunt lipsite de relevanţă întrucât nu există probe indubitabile în acest sens.
În ceea ce priveşte avizul Direcţiei juridice din cadrul C.N.S.A.S., prima instanţa a constatat că acesta nu este un aviz conform, astfel încât lipsa lui nu atrage nulitatea, iar inopozabilitatea determinată de necomunicare notei de constatare a fost înlăturată prin comunicarea acestei note , odată cu cererea de chemare în judecată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, potrivit art. 3041 C. proc. civ.
In motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, contrar celor reţinute de prima instanţă, că probele cauzei conduc la concluzia îndeplinirii celor două condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii, după cum urmează:
Recurentul-reclamant a afirmat, în acest sens, că instanţa de fond nu a analizat informaţia privind furnizarea de către pârât a unor informaţii despre o persoană, vecină de apartament care audia emisiunile postului de radio Europa Liberă, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de fond necesare pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.
A mai arătat că relaţiile cetăţenilor români cu persoane din străinătate, în afara cadrului permis de regimul totalitar, erau interzise, întrucât statul comunist încerca să limiteze relaţiile neoficiale dintre cetăţenii români şi cei străini.
In opinia recurentului-reclamant, condiţia de a fi fost vizată îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului presupune numai ca persoana în cauză să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiei furnizate.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins.
Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, modificat prin Legea nr. 293/2008, colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Aceste dispoziţii legale se interpretează în sensul că denunţurile vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, astfel că nu orice informaţie respectiv denunţ se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) ci numai cele expres menţionate.
Din analiza materialelor informative prezentate de recurent, rezultă că activitatea intimatului nu poate fi încadrată ca fiind aceea de colaborator al securităţii întrucât îi lipseşte elementul esenţial prevăzut de dispoziţiile legale mai sus menţionate, respectiv îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului.
Astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond prin sentinţa criticată din materialul probator administrat în cauză rezultă că informaţiile furnizate vizau activităţi obişnuite, respectiv existenţa unor relaţii între studenţii români şi străini, informaţii care nu erau de natură a îngrădi drepturile şi libertăţile cetăţeneşti ale persoanelor respective.
Dimpotrivă, astfel cum rezultă şi din raportul întocmit de lucrătorul de securitate, cu propunerea de aprobare a încetării legăturii cu intimatul, rezultă ineficienta activităţii desfăşurate de acesta.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că nu se poate acorda credit absolut relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, pentru a constata calitatea de colaborator, în lipsa altor documente care să ateste participarea pârâtului la activităţi de denunţare a unor atitudini potrivnice regimului comunist, respectiv furnizarea unor informaţii despre o persoană vecină care audia emisiunile postului de radio Europa Liberă.
In consecinţă, criticile formulate de reclamant fiind nefondate, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitate împotriva sentinţei nr. 1880 din 23 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 169/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1710/2011. Contencios → |
|---|
