ICCJ. Decizia nr. 1589/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1589/2011
Dosar nr.561/2/2010
Şedinţa publică din 17 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta M.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a solicitat recunoaşterea dreptului său de a depune cererea de redobândire a cetăţeniei române la sediul Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău, constatarea refuzului pârâtului de a soluţiona cererea reclamantului de programare a datei de depunere a dosarului de cetăţenie din data de 22 noiembrie 2009, stabilirea duratei termenului rezonabil în care pârâtul să fie obligat să primească cererea de redobândire a cetăţeniei române, obligarea pârâtului să dispună Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău să primească cererea şi actele justificative pentru redobândirea cetăţeniei române, să oblige pârâtul să dispună Secţiei Consulare a Ambasadei României de la Chişinău să trimită de îndată dosarul de cetăţenie după ce va fi primit către Comisia pentru cetăţenie precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a prezentat personal la sediul Consulatului din cadrul Ambasadei României la Chişinău, la data de 02 aprilie 2009, când a solicitat să-i accepte înregistrarea cererii pentru redobândirea cetăţeniei române, iar funcţionarii instituţiei i-au recomandat să formuleze în scris o cerere de intenţie în acest sens, expediată poştal, după care să aştepte primirea „invitaţiei" prin care i se va comunica data pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei şi a documentelor justificative.
Reclamanta a mai arătat arată că, anterior acestui demers, a trimis prin poştă o cerere către Ambasada României din Republica Moldova cu aviz recepţie nr. 67218 din 18 septembrie 2006 prin care a solicitat programarea datei în vederea prezentării pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei române, revenind cu o cerere la data de 03 iunie 2008.
A apreciat că atitudinea autorităţii pârâte creează o stare de neîncredere solicitanţilor din Republica Moldova şi ei personal întrucât există numeroase situaţii din care rezultă că a soluţionat defectuos cererile de programare, fiind soluţionate cereri înregistrate ulterior celor aflate şi acum în aşteptare.
Pârâtul, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2795 pronunţată în data de 9 iunie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe şi a constatat refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Afacerilor Externe - Ambasada României din Republica Moldova de a soluţiona cererea reclamantei de programare din data de 22 noiembrie 2009.
Totodată, a obligat pârâtul să stabilească o dată, într-un interval de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, la care să-i primească cererea de redobândire a cetăţeniei române însoţită de actele doveditoare şi să transmită dosarul în maxim 90 de zile de la primirea către Agenţia Naţională pentru Cetăţenie şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4,3 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut că reclamanta şi-a manifestat intenţia de redobândire a cetăţeniei române la data de 18 iunie 2006, revenind cu aceeaşi cerere la data de 3 iunie 2008, respectiv 27 noiembrie 2009, fără să fie programată pentru depunerea efectivă a documentelor necesare.
Constatând că pârâtul nu a făcut dovada dificultăţilor de ordin practic în procesarea cererilor primite, Curtea a apreciat că acesta nu a respectat obligaţia legală de a soluţiona cererea reclamantei într-un termen rezonabil.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată,pentru motivul încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
A arătat recurentul că în cauză nu poate fi constatat refuzul nejustificat, întrucât răspunsul administrativ pe care îl oferă Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău nu reprezenta un refuz de soluţionare a cererii petentului, ci arăta condiţiile concrete în care aceasta urma să fie procesată.
Recurentul-pârât a prezentat o justificare argumentată a faptului că nu a fost stabilită o dată pentru programarea reclamantei în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române, în baza dificultăţilor de ordin practic în procesarea numărului mare de solicitări de redobândire a cetăţeniei române depuse la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău.
Autoritatea recurentă a mai precizat că există o cauză exoneratoare de culpă administrativă în materia litigiilor de această natură, în sensul că gestionarea atribuţiilor ce le revin, exercitate pe teritoriul unui stat străin, implică imposibilitatea obiectivă a autorităţilor române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spaţii adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române într-un termen cât mai scurt.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 304 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, deşi intimatul-reclamant şi-a manifestat intenţia de redobândire a cetăţeniei române la data de 18 iunie 2006, revenind la data de 3 iunie 2008, respectiv 27 noiembrie 2009, atitudinea pârâtului, în sensul că nici până în prezent nu a primit niciun răspuns, este de natură a-l afecta pe reclamant în soluţionarea într-un termen rezonabil a cererii sale.
Faţă de acestea, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite elementele avute în vedere de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, în sensul considerentelor instanţei de fond.
Înalta Curte nu poate primi apărările formulate de recurent privind dificultăţile de ordin practic în procesarea numărului mare de cereri sau în sensul că există o cauză exoneratoare de răspundere, întrucât instituţia recurentă ar fi trebuit să depună toate diligentele pentru rezolvarea situaţiei create conform obligaţiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind îndeplinirea atribuţiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetăţeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speţă în ritmul şi potrivit precauţiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum şi în convenţiile internaţionale la care România este parte.
Instanţa de judecată are îndatorirea constituţională de a sancţiona, în cadrul şi cu mijloacele oferite de lege, orice exercitare a prerogativelor autorităţii publice care afectează, în orice mod, drepturile fundamentale ale cetăţeanului.
În condiţiile în care revine instanţei de judecată misiunea de a restabili ordinea de drept şi a remedia încălcările drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale supuse examinării sale, Înalta Curte arată că dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 oferă cadrul legal pentru obligarea unei autorităţi publice la efectuarea unei anumite operaţiuni administrative, cum ar fi, în speţă, primirea cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei române, sub care aspect critica recurentului-pârât apare ca lipsită de fundament.
Susţinerile acestuia privind eliminarea procedurii de invitare pe baza unei programări prealabile, precum şi măsurile luate în vederea facilitării exercitării drepturilor de către cetăţenii moldoveni, se constituie într-un argument suplimentar al temeiniciei obligării pârâtului-recurent la primirea cererii reclamantei-intimate de redobândire a cetăţeniei române într-un termen rezonabil, de 30 de zile.
În consecinţă, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, împotriva sentinţei nr. 2795 din data de 9 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1222/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1599/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
