ICCJ. Decizia nr. 2099/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2099/2011
Dosar nr.1401/44/200.
Şedinţa publică din 8 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC "V." SA Tecuci a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Tecuci, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună anularea în parte a HG nr. 562/2002, pe care o consideră nelegală.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că prin Hotărârea nr. 57/24 octombrie 1997 a Consiliului Local al Municipiului Tecuci a fost preluat, în administrarea acestuia, imobilul situat în Tecuci str. 1 decembrie 1918 nr. 5, imobil înscris în evidenţele contabile ale Primăriei Municipiului Tecuci.
Prin HG nr. 562/2002, acest imobil a fost înscris în domeniul public, deşi, ca urmare a mai multor transferuri, se afla în proprietatea reclamantei.
Prin întâmpinare, Consiliul Local Tecuci a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia autorităţii de lucru judecat, această din urmă excepţie, nemaifiind susţinută.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 60 din 23 februarie 2010, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de Consiliul Local al Municipiului Tecuci şi, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că faţă de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi 2 şi de data luării la cunoştinţă a actului contestat (15 august 2002) introducerea acţiunii la data de 15 septembrie 2009, cu mult peste termenul de 1 an prevăzut de lege, este prescrisă.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta SC "V." SA Tecuci, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că sentinţa instanţei de fond este nelegală, întrucât Hotărârea nr. 57/24 octombrie 1997 a Consiliului Local Tecuci prin care imobilul în cauză a trecut în administrarea Consiliului Local Tecuci nu i-a fost comunicată aşa cum prevăd dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, pentru a lua cunoştinţă de conţinutul acesteia.
De altfel, susţine recurenta, nu a cunoscut nici faptul că HG nr. 562/2002 cu anexele sale, se referă la imobilul proprietatea sa.
Recursul este nefondat.
Dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau interes legitim, poate solicita instanţei anularea actului administrativ, repararea pagubei cauzate şi eventual reparaţii pentru daune morale.
Prin art. 11, Legea nr. 554/2004 reglementează două categorii de termene pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ, termene a căror natură juridică este prevăzută expres în alin. (5): (i) un termen de prescripţie cu durata de 6 luni, a cărui împlinire are ca efect stingerea dreptului la acţiune (art. 11 alin. (1)) şi (ii) un termen de decădere cu durata de un an, aplicabil numai pentru motive temeinice şi care nu poate fi depăşit nici ca efect al intervenirii unor cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripţiei avute în vedere la alin. (1), astfel cum prevede art. 11 alin. (2).
Termenul de prescripţie de 6 luni este aplicabil în cazul cererilor prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei. Acest termen începe să curgă de la date diferite, în funcţie de obiectul acţiunii.
Termenul de decădere de un an este reglementat ca o situaţie de excepţie de la regula prescriptibilităţii acţiunii în termenul de 6 luni şi devine aplicabil numai dacă acţiunea nu a fost introdusă în termenul de 6 luni din motive temeinice. Acest termen se calculează începând cu data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii, în funcţie de obiectul acţiunii, potrivit regulilor configurate la alin. (1).
Prin alin. (2) al art. 11, legiuitorul a înţeles să limiteze la 1 an perioada de aşteptare a răspunsului la o cerere, obligând subiectele de drept să depună diligenţe şi să nu tergiverseze introducerea acţiunii în contencios administrativ, cu scuza că nu s-a primit niciun răspuns în scris de la autoritatea publică sesizată şi că s-a aşteptat primirea acestuia.
În speţă, reclamanta a luat cunoştinţă de actul contestat în anul 2006 când Judecătoria Tecuci a soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 235/2006 Dosarul nr. 5066/2005, având ca obiect o acţiune în revendicare, pe care reclamanta a formulat-o în contradictoriu cu Consiliul Local Tecuci şi Primăria Tecuci şi în care pârâtul Consiliul Local Tecuci s-a apărat invocând HG nr. 562/2002 privind atestarea domeniului public al Judeţului Galaţi.
Cum acţiunea a fost introdusă la data de 15 septembrie 2009, în mod corect instanţa de fond a stabilit că aceasta este prescrisă şi a respins-o ca atare.
Recurenta nu poate să invoce în apărarea sa necunoaşterea legii, întrucât potrivit unui principiu general de drept „nemo censetur ignorare legem" respectiv nimeni nu se poate apăra invocând necunoaşterea legii.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 78 din Constituţie potrivit cărora „legea se publică în M. Of. al României şi intră în vigoare în 3 zile de la data publicării, sau de la o altă dată prevăzută în textul ei, de la această dată prezumându-se că este cunoscută „erga omnes".
Faţă de cele ce preced recursul este nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC "V." SA Tecuci împotriva Sentinţei civile nr. 60 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1897/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2416/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
