ICCJ. Decizia nr. 2212/2011. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2212/2011
Dosar nr. 2930/1/2011
Şedinţa publică de la 13 aprilie 2011
Asupra cererii de chemare în judecată de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 aprilie 2011, reclamantul R.G.D. a chemat în judecată pe pârâta P.D.D., în calitate de preşedinte al Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună amendarea pârâtei cu 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data de 3 aprilie 2011, până când trebuia pusă în executare decizia civilă nr. 1282 din 03 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, rămasă irevocabilă, prin care Instanţa Supremă a anulat actul administrativ (Nota preşedintelui C.N.P.A.S.) prin care în mod abuziv şi ilegal a fost privat de plata celui de-al 13-lea salariu, precum şi obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă de 1.000 lei.
În motivarea cererii, reclamantul arată că, prin Nota comună întocmită de Direcţia Execuţie Bugetară şi Direcţia resurse Umane aprobată de P.D.D., în calitate de preşedinte al C.N.P.A.S., a fost privat în mod abuziv de plata celui de-al 13-lea salariu.
Prin sentinţa civilă nr. 3003 din 22 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea sa având ca obiect Nota respectivă, iar, prin decizia civilă nr. 1282 din 3 martie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat sentinţa pronunţată de Curtea de apel şi a suspendat actul administrativ.
Susţine reclamantul că hotărârea judecătorească se execută în termen de 30 de zile, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, în caz de neexecutare se aplică conducătorului instituţiei o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru a înlătura refuzul de aplicare a legii şi pentru a se asigura supremaţia şi caracterul imperativ al legii. Mai arată reclamantul că Nota respectivă a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 5239 din 21 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Mai susţine reclamantul că, prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti, pârâta i-a cauzat importante prejudicii, a fost vătămat într-un drept recunoscut de lege, i-a fost afectată grav imaginea publică şi a suferit traume psihice.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2004, ale C. proc. civ. şi ale art. 998 C. civ., susţinând că Înalta Curte este instanţă de executare, conform art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
La termenul de judecată din 13 aprilie 2011, în temeiul art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte a invocat şi a rămas în pronunţare cu privire la excepţia necompetenţei materiale a instanţei, excepţie întemeiată pentru considerentele arătate în continuare.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, prin acţiune, reclamantul solicită, în contradictoriu cu pârâta, în calitate de preşedinte al C.N.P.A.S., aplicarea sancţiunii şi acordarea despăgubirilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru neexecutarea deciziei nr. 1282 din 3 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Conform art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004:
„Art. 24. - (1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”
Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
„Art. 25. - (1) Sancţiunea şi despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanţa de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea părţilor.”
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004, prin instanţă de executare în înţelesul prevederilor Legii contenciosului administrativ, se înţelege „instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ”.
În cauză, se constată că reclamantul solicită aplicarea sancţiunii şi acordarea despăgubirilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, invocând neexecutarea deciziei nr. 1282 din 3 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admis recursul declarat de R.G.D. împotriva sentinţei nr. 3003 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost casată sentinţa atacată, a fost admisă cererea formulată de reclamant şi s-a dispus suspendarea actului administrativ privind neacordarea celui de-al 13-lea salariu, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În raport cu dispoziţiile citate anterior ale art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004, în litigiul având ca obiect actul administrativ emis de C.N.P.A.S. privind neacordarea celui de-al 13-lea salariu, act contestat de către reclamant, instanţa de executare este instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Astfel fiind, potrivit dispoziţiilor citate ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă de executare, care a soluţionat fondul litigiului prin sentinţa nr. 3003 din 22 iunie 2010, este competentă să se pronunţe cu privire la cererea reclamantului de aplicare a sancţiunii şi acordare a despăgubirilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 137 cu referire la art. 158 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul R.G.D. în contradictoriu cu pârâta P.D.D. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul R.G.D. în contradictoriu cu pârâta P.D.D. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2206/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2229/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
