ICCJ. Decizia nr. 2232/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2232/2011
Dosar nr. 3377/2/2010
Şedinţa publică de la 14 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin Sentinţa civilă nr. 4683 din data de 23 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de către reclamantul C.V. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În anul 2008 reclamantul s-a adresat cu o cerere Consiliului Superior al Magistraturii prin care solicita recunoaşterea ca vechime în magistratură a perioadei cuprinsă între:
- 15 septembrie 1986 - 17 august 1992, când a deţinut funcţia de inspector cu studii juridice în cadrul U.J.C.M. - Filiala C.A.S.C.O.M. Iaşi;
- 17 august 1992 - 13 septembrie 1993, când a deţinut funcţia de comisar în cadrul Gărzii Financiare - Secţia Iaşi.
Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1469 din 17 decembrie 2008 s-a respins cererea de recunoaştere ca vechime în magistratură a perioadelor de mai sus, şi totodată s-a dispus ca pe viitor asemenea cereri să fie soluţionate pe cale administrativă de către direcţia de resort din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, iar prin Decizia nr. 3348 din 17 iunie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscala, admis recursul acestuia, a anulat hotărârea atacată, şi a dispus trimiterea cererii formulată de recurent, direcţiei de resort din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în vederea soluţionării pe cale administrativă.
Potrivit procedurilor şedinţelor de lucru ale Consiliului Superior al Magistraturii, punerea în executare a Deciziei nr. 3348 din 17 iunie 2009 se pune în data de 12 noiembrie 2009 pe ordinea de zi a plenului. Prin extrasul din data de 13 noiembrie 2009 de pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii de pe ordinea de zi soluţionată, apare soluţia: Hotărârea nr. 2011 din 12 noiembrie 2009:
„Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât punerea în executare a Deciziei nr. 3348 din data de 17 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul recunoaşterii ca vechime în magistratură a perioadei în care domnul C.V., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, a îndeplinit funcţia de inspector cu studii juridice de specialitate şi funcţia de comisar în cadrul Gărzii Financiare”.
Prin cererea nr. 4054/VI/9 din data de 16 noiembrie 2009 adresată Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, reclamantul solicită aprobarea cererii de întocmire a dosarului de pensionare deoarece prin hotărârea de mai sus i s-a recunoscut vechimea în magistratură, la care ataşează şi extrasul de pe site cu soluţia de mai sus, iar cererea este aprobată de către procurorul general.
Prin Adresa nr. 4054/VI/9 din 23 noiembrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi înaintează dosarul la Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, care, prin Decizia nr. 286960 din 30 noiembrie 2009 îi aprobă cererea de pensionare a reclamantului.
În data de 07 decembrie 2009 se publică pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii Hotărârea nr. 2011 din data de 12 noiembrie 2009 redactată integral. Însă dispozitivul hotărârii spune cu totul altceva: „punerea în executare a deciziei nr. 3348 din 17 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul trimiterii cererii formulate de domnul procuror C.V. direcţiei de resort în vederea soluţionării pe cale administrativă”.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi transmite în data de 14 decembrie 2009 o adresă către Consiliul Superior al Magistraturii - Serviciul resurse umane pentru parchete, (fără să aibă cunoştinţă că cererea de pensionare a reclamantului se afla pe ordinea de zi în data de 17 decembrie 2009, deoarece ordinea de zi se afişează pe site cu o zi înainte de şedinţă) prin care solicită ca în eventualitatea unei cereri de pensionare din partea dlui. procuror C.V., să nu-i dea eficienţă.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 2172 din 17 decembrie 2009 propune Preşedintelui României eliberarea din funcţie, prin pensionare a reclamantului, începând cu data de 01 ianuarie 2010.
La data de 22 decembrie 2009 Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de resurse umane şi organizare transmite reclamantului răspunsul pe cale administrativă - nr. 5/25384/1154/2009 referitor la solicitarea de recunoaştere a perioadelor indicate ca vechime în magistratură; se precizează în răspuns,,prin urmare, funcţiile de inspector cu studii juridice de specialitate şi, respectiv, comisar principal al Gărzii Financiare, nu se încadrează în enumerarea limitativ prevăzută la articolul menţionat” (art. 86 din Legea nr. 303/2004).
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a intrat în posesia acestui răspuns abia în data de 07 ianuarie 2010, fiindu-i transmis prin fax de către Consiliul Superior al Magistraturii.
Având la dispoziţie aceste înscrisuri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi solicită la data de 07 ianuarie 2010, Casei Judeţene de Pensii Iaşi revocarea Adeverinţei nr. 4054/VI/9 din data de 23 noiembrie 2009.
Casa Judeţeană de Pensii Iaşi prin Decizia nr. 286960 din 13 ianuarie 2010 respinge cererea de înscriere la pensie de serviciu a reclamantului.
Curtea de apel a constatat că, prin acţiunea formulată, reclamantul C.V. a solicitat anularea Adresei nr. 4054/VI/9 din 07 ianuarie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi a adresei nr. 5/25384/1154 din 22 decembrie 2009 emisă de CSM - Direcţia Resurse Umane şi Organizare - Serviciul resurse umane pentru parchete.
Prima instanţă a apreciat că adresele a căror anulare o solicită reclamantul nu constituie acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât acestea nu reprezintă acte emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, nu au efectul de a da naştere, modifica sau stinge un raport juridic.
Astfel, prin Adresa nr. 4054/VI/9 din 07 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a revocat adeverinţa nr. 4054/VI/9 din 23 noiembrie 2009 în care se consemna că reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 82 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru acordarea pensiei de serviciu, având o vechime în magistratură la 01 decembrie 2009, de 29 de ani.
A arătat instanţa fondului că această adeverinţă este un înscris avut în vedere la emiterea deciziei prin care casa teritorială de pensii soluţionează cererea de pensionare, că atât aceasta, cât şi adresa prin care a fost revocată fac parte din documentaţia necesară pentru soluţionarea cererii reclamantului de stabilire a pensiei de serviciu, respectiv pentru emiterea deciziei de către casa teritorială de pensii, putând fi contestată numai pe calea contestaţiei formulate potrivit Legii 19/2000 împotriva deciziei de respingere a cererii.
În ceea ce priveşte adresa nr. 5/25384/1154/2009 emisă de CSM - DRUO la data de 22 decembrie 2009, Curtea a reţinut că prin aceasta i se aduce la cunoştinţă reclamantului că, în raport de dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, funcţiile de inspector cu studii juridice de specialitate şi, respectiv, comisar principal al Gărzii Financiare nu se încadrează în enumerarea limitativ prevăzută de acest articol.
A arătat prima instanţă că nu se poate considera că această adresă exprimă refuzul CSM de a recunoaşte reclamantului vechimea în magistratură la care se referă cererea sa, ci reprezintă răspunsul formulat de CSM la solicitarea reclamantului de interpretare a dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, în ceea ce priveşte cele două funcţii pe care le-a îndeplinit în perioada 1986-1993.
Prima instanţă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, raportând cererea ce face obiectul prezentei cauze la cauza înregistrată pe rolul Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, sub nr. 1534/99/01 martie 2010, prin care reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi anularea Adresei nr. 4054/VI/9 din 07 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi; menţinerea adresei nr. 4054/VI/9 din 07 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi; suspendarea executării actului administrativ în baza art. 15 alin. (1) şi 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cerere respinsă ca inadmisibilă, irevocabil, cu motivarea că, deşi există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză autoritatea de lucru judecat există atunci când acţiunea a fost soluţionată pe fond, nu şi atunci când a fost judecată în temeiul unei excepţii procesuale.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul C.V., care, fără a-şi încadra susţinerile în vreunul dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 C. proc. civ., a susţinut critici care pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată fără temei legal sau cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente.
Astfel, recurentul-reclamant susţine, în esenţă, următoarele critici:
- în mod greşit a reţinut instanţa de fond că adresele a căror anulare a cerut-o nu reprezintă un refuz de punere în aplicare a Deciziei nr. 3348/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ci doar un mod de interpretare a unor dispoziţii legale referitoare la recunoaşterea vechimii în magistratură;
- autorităţile pârâte au depus la dosarul cauzei jurisprudenţă care nu are legătură cu situaţia sa dedusă judecăţii - Decizia nr. 5412/2005 şi Decizia nr. 5977/2005 ale Înaltei Curţi, care au fost luate în considerare de instanţa de judecată în mod greşit;
- instanţa de fond nu a avut în vedere că, urmare a emiterii acelor adrese, a fost eliberat din funcţia de procuror, fără să poată beneficia de pensia de serviciu;
- instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, atunci când a admis excepţia invocată de autorităţile publice pârâte.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susţinând, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Recursul formulat este nefondat şi va fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum s-a arătat şi în expunerea rezumativă a circumstanţelor cauzei şi soluţiei instanţei de fond, prin acţiunea formulată, recurentul-reclamant a solicitat instanţei de contencios administrativ:
- anularea Adresei nr. 5/25384/1154/2009 din 22 decembrie 2009 a Direcţiei de resurse umane pentru parchete din cadrul C.S.M.;
- anularea Adresei nr. 4254/VI/9 din 7 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi;
- menţinerea Adresei nr. 4054/VI/9 din 23 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, care a stat la baza Deciziei de pensionare nr. 286960 din 30 noiembrie 2009.
Or, în cauză, este necontestat că:
- prin Adresa nr. 5/25384/1154/2009 din 22 decembrie 2009, C.S.M. - Direcţia resurse umane şi organizare, Serviciul resurse umane pentru parchete, i-a comunicat recurentului-reclamant, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, faptul că funcţiile de inspector cu studii juridice de specialitate şi, respectiv, de comisar principal la Garda Financiară, nu se încadrează în enumerarea făcută la art. 86 din Legea nr. 303/2004, aşa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 100/2007;
- prin Adresa nr. 4054/VI/9/2009 din 7 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a comunicat Casei Judeţene de Pensii Iaşi că înţelege să retragă („revocă”) Adeverinţa nr. 4354/VI/9/2009 din 23 noiembrie 2009 de la dosarul de pensionare al recurentului-reclamant, ca urmare a răspunsului care fusese comunicat acestei unităţi prin Adresa nr. 5/25384/1154/2009 din 22 decembrie 2009 transmisă de C.S.M., cu privire la recunoaşterea ca vechime în magistratură a perioadelor în care recurentul-reclamant deţinuse funcţii de specialitate juridică în cadrul Gărzii Financiare.
Instanţa de fond a reţinut în mod judicios că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, actul administrativ este actul juridic unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Or, prin Adresa nr. 5/25384/1154/2009 din data de 22 decembrie 2009, Consiliul Superior al Magistraturii a făcut recurentului-reclamant o comunicare a modului în care fusese adusă la îndeplinire Decizia nr. 3348 din 17 iunie 2009 a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în timp ce, prin Adresa nr. 4054/VI/9/2009 din 7 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a comunicat Casei Judeţene de Pensii Iaşi că îşi retrage de la dosarul recurentului-reclamant de pensionare, Adresa nr. 4054/VI/9/2009 din 23 noiembrie 2009, ca urmare a unei erori.
Astfel fiind, în mod judicios a reţinut instanţa de fond că cele două adrese nu constituie acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, neavând aptitudinea să producă efecte juridice, constituind operaţiuni materiale de secretariat prin care s-au realizat comunicările respective.
În cauză, în raport cu situaţia de fapt în cadrul căreia s-au derulat evenimentele la care se referă cele două adrese, actele administrative producătoare de efecte juridice sunt decizia de pensionare/ decizia de revizuire a deciziei de pensionare, în privinţa cărora competenţa aparţine instanţei de asigurări sociale.
Astfel fiind, instanţa de recurs reţine că soluţia instanţei de fond a fost dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant C.V. împotriva Sentinţei civile nr. 4683 din data de 23 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2230/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2234/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
