ICCJ. Decizia nr. 2274/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2274/2011
Dosar nr. 9589/2/200.
Şedinţa publică din 15 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 2764 din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a STATULUI ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul C.D., şi a fost respinsă cererea având ca obiect obligarea la emiterea certificatului preschimbat formulată în contradictoriu cu SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUŢIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989, ca rămasă fără obiect.
Instanţa a respins cererea de despăgubiri pentru daune morale ca neîntemeiată şi a respins cererea de acordare a indemnizaţiei formulată în contradictoriu cu S.S.P.R., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Instanţa a respins acţiunea în constatare formulată la 25 noiembrie 2008, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea introductivă, reclamantul C.D., în executarea unei pedepse de 12 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., a chemat în judecată pârâţii Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (S.S.P.R.), solicitând instanţei să dispună obligarea pârâţilor la emiterea certificatului de revoluţionar preschimbat şi plata retroactivă a indemnizaţiei lunare, precum şi plata daunelor morale.
Pârâtul S.S.P.R. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile lipsei procedurii prealabile, a prematurităţii şi a inadmisibilităţii.
Pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Curtea a pronunţat în dosarul nr. 4569/2/2008 al acestei instanţe sentinţa nr. 3550 din 16 decembrie 2008 prin care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi a respins acţiunea formulată împotriva acestuia în consecinţă, fiind respinsă acţiunea formulată de reclamant împotriva Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 ca prematur introdusă.
Sentinţa arătată a fost casată prin Decizia civilă nr. 3434 din 19 iunie 2009 a I.C.C.J., cauza fiind trimisă spre rejudecare instanţei de fond.
In şedinţa publică din 18 mai 2010 reclamantul a arătat că a primit certificatul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, acesta fiind prezentat instanţei.
Reclamantul a arătat, la acelaşi termen, că solicită soluţionarea cererii accesorii depuse la 25 noiembrie 2008 şi că solicită plata indemnizaţiei de la 03 noiembrie 2004 până în prezent, plus dobânzile aferente.
Analizând actele dosarului, instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte cererea de obligare la emiterea certificatului preschimbat şi pretenţii formulată împotriva pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, că această parte nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât Statul Român nu este subiect al raportului juridic de drept administrativ.
Prin cererea depusă la 25 noiembrie 2008 (fila 61) reclamantul a solicitat ca instanţa să constate ca Statul Român, prin intermediul Justiţiei Române care se alătură SRI şi sistemului penitenciar român, acţionează şi funcţionează asupra persoanei sale ca şi poliţie politică şi dorind exterminarea sa, că justiţia judecă încălcând chiar ea legea, Constituţia şi CEDO.
Curtea a constatat că acţiunea în constatare aşa cum a fost formulată nu este admisibilă. S-a reţinut că acţiunea reclamantului conţine critici generale la adresa Statului Român şi a Justiţiei, fără a fi formulate pretenţii concrete bazate pe vreun raport juridic, iar cererea de constatare a acţiunilor de poliţie politică ce s-ar exercita asupra sa din partea Statului nu poate fi primită, în condiţiile în care reclamantul poate promova o acţiune în realizarea dreptului (anularea actelor pretins vătămătoare/obligaţie de a face).
Având în vedere că în timpul procesului a fost eliberat certificatul de revoluţionar, Curtea constată că cererea de obligare a S.S.P.R. la emiterea acestui act a rămas fără obiect.
Instanţa a apreciat că cererea de despăgubiri pentru daune morale nu este dovedită, aceasta nefiind susţinută prin împrejurări care să denote un prejudiciu psihic suferit de reclamant.
Instanţa a respins cererea de obligarea a pârâtului la plata indemnizaţiei cuvenite din 2004, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a arătat că instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, devenind putere despotică şi totalitară, refuzând să se conformeze deciziei nr. 3434 din 19 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Recurentul a arătat că instanţa de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, adică nu a acordat nimic, fiind respinse toate cererile reclamantului.
S-a susţinut că prin hotărârea dată instanţa de recurs a încălcat formele de procedură prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, întrucât acelaşi judecător a soluţionat cauza prin sentinţa nr. 3550 din 16 august 2008, dar şi sentinţa acum atacată, respectiv sentinţa nr. 2764 din 8 iunie 2010.
Recurentul a prezentat pe larg concepţia sa despre stat, putere, popor şi democraţie, arătând că justiţia română nu satisface cerinţa prevăzută de dispoziţiile art. 6 din CEDO, care garantează dreptul la un proces echitabil şi judecarea cauzei de o instanţă imparţială.
A prezentat faptul că judecătorul cauzei s-a mai pronunţat şi în alte cauze care îl privesc pe recurent, pronunţând soluţii nefavorabile acestuia şi a apreciat că ar fi necesar ca toţi judecătorii români să facă cerere de abţinere pentru a nu mai lua parte la vreo judecată, penală sau civilă, până când justiţia română va deveni iarăşi autoritate publică, independentă şi imparţială.
Recurentul a făcut critici la adresa actului de judecată şi la adresa magistraţilor în general, arătând că aceştia sunt părtinitori şi favorizează statul român în detrimentul/în defavoarea recurentului, care se consideră astfel discriminat, fiindu-i încălcate drepturi prevăzute de lege şi lezate interesele sale legitime prin hotărârile judecătoreşti pronunţate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, prin cererea introductivă, reclamantul C.D. a chemat în judecată pârâţii Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (S.S.P.R.), solicitând instanţei să se dispună obligarea pârâţilor la emiterea certificatului de revoluţionar preschimbat şi plata retroactivă a indemnizaţiei lunare, precum şi plata daunelor morale.
Văzând dezlegarea dată de instanţa de fond asupra cauzei, Înalta Curte a constatat că în mod corect s-a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, în raport de cererea de obligarea a pârâtului la plata indemnizaţiei cuvenite din 2004, întrucât conform Legii nr. 341/2004, art. 32, „ (1) Indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (2) - (5) şi la art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care se acordă beneficiarilor titlurilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se suportă de la bugetul de stat şi sunt prevăzute în bugetele Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerului Apărării şi Ministerului Administraţiei şi Internelor, după caz.
(2) Stabilirea şi plata indemnizaţiilor prevăzute la alin. (1) se fac de către casele teritoriale de pensii, respectiv de către serviciile de pensii ale Ministerului Apărării sau Ministerului Administraţiei şi Internelor, după caz, pe baza documentelor doveditoare ale titlurilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv a copiei certificate pentru conformitate de pe noul tip de certificat, şi a actului de identitate ".
Având în vedere faptul că a fost eliberat certificatul de revoluţionar preschimbat al recurentului-reclamant, Înalta Curte a constatat că soluţia instanţei de fond este corectă şi pentru acest capăt de cerere, nefiind motive de casare sau modificare a sentinţei atacate.
Toate celelalte critici formulate de recurent nu pot fi primite de instanţa de control judiciar întrucât sunt nefondate. Astfel, susţinerea că instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiile şi a refuzat să se conformeze deciziei nr. 3434/2009 a Înaltei Curţi nu poate fi primită de această instanţă.
Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 3434/2009 invocată a fost casată sentinţa atacată şi a fost trimisă spre rejudecare cauza privind pe C.D. şi Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (S.S.P.R.). Instanţa de recurs a constatat că dosarul de revoluţionar al reclamantului a fost validat de Comisia din cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, care 1-a propus spre avizare favorabilă la Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, care, l-a rândul ei, a avizat favorabil dosarul recurentului.
Întrucât, în raport de susţinerile părţilor şi de probele administrate în cauză, s-a constatat că dreptul pretins de recurentul-reclamant este născut şi actual, urmând ca eliberarea certificatului de revoluţionar preschimbat să depindă doar de efectuarea unor operaţiuni administrative, respectiv, imprimarea şi semnarea acestuia de către autoritatea competentă, instanţa de casare a constatat că instanţa de fond trebuia să analizeze dacă Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a procedat la nesoluţionarea în termenul legal a cererii recurentului de eliberare a noului certificat de revoluţionar, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Având în vedere faptul că instanţa a pronunţat o hotărâre prin care nu a cercetat fondul cauzei, Înalta Curte a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, motiv pentru care nu poate fi primită nici critica privind pronunţarea hotărârii de acelaşi magistrat, întrucât în primă instanţă magistratul nu s-a pronunţat pe fondul cauzei.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de C.D. împotriva sentinţei nr. 2764 din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2090/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2353/2011. Contencios → |
|---|
